luni, 4 februarie 2013

Fudulia, Revoluția și Averea

Fudulia, Revoluția și Averea

Trecând prin satul Conțești de Giurgiu, am cunoscut un personaj fabulos, un român specific pentru perioada tranziției spre orice. Fiindcă Victor Chivu este și revoluționar pe cont propriu, și om de acțiune, și român autentic din sudul bătut de soarele patriei. Acum a ajuns un adevărat boier, adică, în termeni actuali, un fermier înstărit. Avertizez că textul nu trebuie citit de oamenii cu nas subțire. Cei slabi de înger să se țină departe. Derbedeii să nu-și piardă vremea fiindcă nu este un text pentru maniaci.

Eram curios să știu cum a pornit Victor Chivu în afacerile lui. Și mai ales care este formula magică pentru îmbogățire, unde este puterea unui om avut. Cum spuneau poveștile noastre de demult despre locul în care zmeii își păstrau puterile.

Am prins un glonț în căpățână

Am început cu o vițică pe care mi-a dat-o tata. Aici, în Conțești. Lucram la Mașini Unelte, la un laborator C.T.C. Acolo m-a prins decembrie 1989 și am ieșit la revoluție ca tot românul.
Și la baricada de la Intercontinental am prins un glonț în căpățână în 21 decembrie. Eram cu vecinul meu de casă, Dan Iosif, fie-i țărâna ușoară. Locuiam atunci pe Pantelimon, lângă cimitirul armenesc. Ne-am găsit la Intercontinental cu Romeo Raicu, Radu Silaghi, Răzvan Toader, care acum e director general la IMM-uri, în Ministerul Economiei, cu Dincă Gogoșaru. Fusesem la mitingul din 21 decembrie. Înainte să înceapă, am plecat pentru că aveam soția internată cu unul din copii. Era foarte grav. Pe la 1 noaptea, l-am luat pe un om împușcat și l-am dus la Spitalul Colțea. De fapt, era mort. “Vedeți, poate trăiește!”, i-am spus doctorului. “N-auzi, bă, că e mort?!” “Poate trăiește...” “Bă, n-auzi că e mort? Uite că și tu ai sânge pe față...”
Și m-a luat de cap și m-a pus în fața oglinzii. Pe fața dreaptă aveam numai sânge. Ricoșase un glonț în cap. Mi-a pus câteva copci și a venit cineva de la Camera de Gardă, care a spus că la intrare a venit Securitatea cu Miliția și-i leagă pe toți cei veniți. “Dacă mă prind ăștia pe-aici, am dat de belea...” Am spart geamul și am sărit pe burlan. S-a rupt burlanul cu mine și am căzut de pe la 2-3 metri înălțime. Șontâc-șontâc, am ieșit pe lângă biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de am crezut că mi-a despicat țeasta. După care m-am dus spre casă. Celălalt copil era încuiat în casă. Dimineață m-am dus la fabrică.

Am urcat în Sala Tronului”

Dar de ce a ieșit Victor Chivu (la fel ca mine) în stradă pe 21 decembrie seara? Eu nu am fost la miting, el nu l-a ratat, pe urmăî neagă. „M-am dus la miting. Când am ajuns la spital, am aflat de la o colegă tot ce s-a întâmplat la miting, că au dat cu bombe, că oamenii s-au călcat în picioare. Pe 22 decembrie dimineață, am ieșit cu fabrica în coloană, cu “23 August”, “Republica”. Am intrat în Comitetul Central. Își împărțeau funcțiile deja. Era și un amic de-al meu acolo, care a fost și ministru de Interne... trei zile. Marian Gostan.
Am plecat de la CC. S-a tras în Sala Palatului. M-am dus acolo, i-am luat pe unii răniți care erau și puțin piliți. Se urcaseră sus pe clădirea Palatului Regal. Erau cu steagul pe-acolo și cei de jos au tras în ei că erau “teroriști”. L-am găsit pe unul în sala tronului și dădea cu o rangă în basoreliefuri. “Ia uite cum trăiau boierii!” “Ce boieri, mă, ești tâmpit? Aici a fost regele.” Când să cobor scările, îl văd pe unul umflat. “Mă, tu ai furat...” Avea vreo 3-4 ceasuri furate și l-am dat pe mâna militarilor. L-au dat la televizor pe urmă cum a furat.
Am coborât de la sala tronului și m-am suit pe un TAB. Erau 5 TAB-uri, veniseră la CC, pe urmă au fost îndrumate către Televiziune. Ne-am oprit la Palatul Victoria și îl căutau pe ofițerul de contrainformații prin clădire. M-am dus de nebun după el. Ceilalți veneau după mine. Aveam arma de la Comitetul Central. Acolo a fost o mare greșeală că s-au dat arme la civili. Unii aveau, alții nu aveau buletine. “Lasă, domne, că pe ăsta îl cunosc eu...” O harababură. Cei care au dat arme la civili trebuiau căutați și trași la răspundere.
Probabil că așa a fost gândită...”
Victor Chivu nu se gândea pe-atunci la simulatoarele puse tot de militari pentru diversiune. Și pentru autodiversiune...
Când vezi cum cad oamenii pe lângă tine, nu mai crezi în simulatoare. A fost o degringoladă. Apăruseră filmele cu teroriști, cu Rambo”.


În buncărul lui Ion Antonescu

Încărcătorul plin îi dădea puteri nebănuite. În acele zile, până și eu simțeam nevoia să trag în copaci prin pădurea Băneasa. De aceea, pentru a bloca orice tentație, nu am băgat cartuș pe țeavă niciodată. Nu știam că tartorul diversiunii era în altă parte, nu în pădure. Probabil că nici viitorul boier nu știa...
Am controlat tot Ministerul de Externe. Am urcat la etajul patru, mergeam pe vine, cu automatul în mână. Când să fac la dreapta după colț, era o platbandă de paratrăsnet ridicată, mi s-a desprins talpa de la pantofi și m-am împiedicat. Am ajuns pe burtă de nevoie și chiar atunci s-a tras pe unde eram eu. Era pe 22 decembrie, pe la ora 21.30. M-am dus la subsol și am intrat singur. Nu a venit nimeni cu mine. Am intrat în buncărul în care a stat mareșalul Antonescu, atunci când a dat ordinul să-i atace pe legionari. Erau două tunele. Nu am mers până la capăt. Nu mi-era frică. Un tunel ducea spre Muzeul Țăranului Român, altul spre stânga, probabil spre metrou. Avea cam 1,70 înălțime, era rotund, luminat și avea mult praf. Nu erau urme. M-am întors. Aveau cantină, dușuri, grup sanitar, cabinet medical. Erau trei intrări: în stânga era intrarea Ministerului Afacerilor Externe, la mijloc era o grupă de la Direcția a V-a de pază. I-am baricadat acolo, le-am pus armele în niște dulapuri pe care le-am sigilat. Erau conduși de maiorul Ivan. L-am întâlnit peste vreo 10 ani. Era în paza prezidențială. “Ce inspirație ai avut că ne-ai luat armele. Dacă ne mai găseau și cu arme...” Fusese 4 luni închis și apoi dat la o secție de poliție din Chitila. Până s-au calmat lucrurile. Era colonel când l-am reîntâlnit.
Un puști de vreo 22 de ani striga în fața clădirii că a văzut teroriști. Era cam agitat și avea un kalașnikov. “Stai să te-nvăț eu cum să folosești arma dacă zici că nu ai făcut armata... Uite aici iei linia de ochire...” I-am tras siguranța în jos la armă și i-am luat-o. “Arma mea... am luat-o pe buletin... ești terorist!” “Pleacă, mă, de-aici de nebun! Nu trebuie să pui tu mâna pe armă...”
Peste vreo două-trei ore, mă duc la Guvern în față, acolo unde stă poliția de pază. Se strânseseră mulți acolo. Ce s-a întâmplat? Cel căruia-i luasem eu arma făcuse o criză de epilepsie. Ce făcea dacă avea arma pe foc automat și îl apucau crizele?
S-a tras în Guvern din blocurile din stânga.”

Atunci am rămas râncaci”

Victor văzuse și el urmele de gloanțe pe fațada Guvernului. Povestește sacadat și uneori își așeayă mustața care i se zburlește. Știe ea de ce. “S-a tras din blocul în care era Țiriac, unde era discoteca Why Not. M-am dus acolo de nebun și am găsit tuburi de cartușe pe 24 decembrie.
M-am dus pe clădirea de unde s-a tras. Lângă o aerisire, era o cadă veche din fontă. M-am ascuns după ea și ricoșau gloanțele de ziceam că nu mai ies de-acolo. Le-am spus celor de jos că am să mă ridic și am să le spun că nu e nimic. Un dobitoc de milițian care era acolo le-a spus celor cu TAB-urile că dacă văd pe cineva pe sus să-l mitralieze. Norocul meu a fost că nu m-am ridicat atunci. Mitralierele de pe TAB erau îndreptate spre terasa de sus, unde trebuia să ies eu.
Pe 29 decembrie, s-a tras în Spitalul Grigore Alexandrscu și m-am dus acolo. Soția mea fusese internată acolo cu copilul. Am luat niște băieți cu armele și am plecat la spital, am făcut o grupă de pază acolo. Le-am luat numele, buletinul, seria de armă. Erau din fabrici și i-am anunțat pe directorii lor că se află acolo, la Spitalul Grigore Alexandrescu, apărăm spitalul, le-am spus ce arme aveau, seria, câte cartușe. Nu aveau voie să tragă, numai dacă venea cineva să-i atace. Pe la 4.30 dimineața, cineva a tras în mine din blocul de vizavi de spital. A tras cu două arme: una cu lunetă. M-a strigat cineva și am întors capul. În acel moment am simțit ca un fâșâit pe lângă guler. A doua zi, când s-au dus oamenii să vadă unde am fost împușcat, au găsit o gaură în perete. Ieșeau tramvaiele de la Depoul “Ilie Pintile”. Am fugit și în acel moment, a tras trei rafale. Un glonț mi-a trecut pe sub artera femurală, al doilea mi s-a oprit deasupra arterei femurale în os, iar al treilea mi s-a oprit în bazin.
Am stat internat în Spitalul Grigore Alexandrescu 51 de zile. Era secție pentru împușcați. Am dat în mintea copiilor, de-asta m-am dus, ar putea spune unii.
Am simțit ca o arsură și nu mi-am pierdut cunoștința. Al doilea și al treilea glonț nu au mai avut puterea să mai străbată osul fiindcă ar fi trecut prin crengile copacilor. De aceea, nu mi-au afectat oasele. Dacă trecea glonțul prin bazin, îmi spărgea organele interne, ajungeam la anus contra naturii.
Am stat apoi 187 de zile într-un spital din Benevento, mai jos de Napoli. Când am plecat în Italia, eram umflat. Făcusem septicemie. Puroiul coborâse și mi-a afectat un testicul pe care italienii mi l-au scos. Am rămas râncaci, cum se spunea. M-am întors cu unul între picioare și cu unul în borcanul cu formol. Eu stau pe Bulevardul Decebal, cum intri. Dar mi-am făcut casă la Cernica și, într-o bună zi, am golit sertarele. Mi-am găsit și borcanul cu testiculu. Nevastă-mea mi-a dat cu cotul când s-a întors, din greșeală, și mi-a căzut borcanul. Avea o cățelușă Pufy care s-a repezit să muște testiculul. I-am dat un picior sub coadă. Fire-ai a dracu! Nevastă-mea s-a supărat rău, că ținea la Pufy. “Ce, ești nebun?” “Tu nu vezi că cățaua îmi mănâncă coiu?”, zic eu. M-am dus la Spitalul „Victor Babeș”, mi-am făcut rost de formol și l-am păstrat. Îl am acasă.
Bă Victore, mai poți, bă?”, mă tot întreabă câte-un nebun. “Fut mai tare ca înainte! Îi dau în freză de jar mănâncă nevastă-mea...
Povestea vorbei. Merge unul la doctor. Dom doctor, m-am însurat. Foarte bine. Da, da nu-mi merge jucăria, mă lasă nevasta. Il controlează doctorul la testicule. Da, zice, totu-i în regulă. Și jart! taie unul. Ce-ați făcut, domnu doctor, m-ați nenorocit de tot! Dă-i drumu acasă! Peste 5-6 luni, vine ăsta din nou la spital. Dom doctor, mă lasă nevasta! Ce vrei să-ți mai fac, mă? Tot nu merge? Nu, acu merge prea tare. Cum o prind pe nevastă-mea, o cotocesc peste tot, îi dau în freză de nu se poate. Atunci e bine, bă. Dă-i drumu-acasă! Dom doctor, dar pentru cultura mea generală. Cum dracu, atunci cu două nu mergea, iar acum cu unu, cum o prind pe nevastă-mea, o cotocesc de-o ia zăpăceala? Bă, atunci când aveai două, se lăsau unul pe altul...
Un frate al doctorului italian era viceprimar într-o comună, tatăl lui era șeful poliției. Viceprimarul mă plimba cu motocicleta printre lanuri. Erau drumuri asfaltate între lanuri. Nu mai văzusema așa ceva.
M-am întors în România și am avut piciorul de trei ori în ghips - în total, 135 de zile. Îmi sărea piciorul din genunchi. M-au internat de două ori la neurochirurgie - alte 79 de zile. Ca să constate că era de la glontele ricoșat în cap în partea dreaptă, îmi afecta partea stângă. Pe 17 septembrie 1991, m-au pensionat.

Tot răul spre... afaceri cu țigănci

Era internat la Spitalul 9 cu unul de la Autobuzul, care își cumpărase un microbuz. La Conțești este zonă legumicolă și Victor s-a gândit să încerce și el ceva. “M-am dus la Autobuzul și am cumpărat un TEVEU. Dar până să iasă legumele primăvara, căram țigănci cu ștevie și urzici. Luam două-trei salarii într-o noapte. Țigăncile stau pe lângă pădure. Le luam 100 de lei pentru un sac. Intrau 15 pe 9 locuri. Sus pe portbagaj puneam 30-40 de saci cu ștevie pe care o duceam la piețe la Sălăjan, la Obor, Râmnicu Sărat, Big Berceni, Miniș. Seara, mă duceam și-i luam înapoi. Mai luam 100 de lei de persoană. O țigancă câștiga 1000 de lei pe un sac. După ștevie, veneau legumele la rând. Ridicam saci cu pepeni pe portbagaj și pe urmă m-am operat și de hernie de disc.


Călușul

Construcția lui, de la pământ, l-a ajutat să scape de necazuri. Orice țăran normal are o condiție fizică de invidiat. Dar dacă a fost la Călușari din copilărie? Cum o fi?
Eu am dansat de mic. Este aici o bază de folclor autentic. Buniucl meu era vătaf de Căluș în Conțești prin 1963. Era atunci raionul Zimnicea, regiunea București și eu am dansat pe scenă la Televiziune și am luat locul întâi pe țară la Dialog la distanță. Prezentatori erau Ion Mustață, Vasile Tomazian și Mircea Crișan. Am fost și călușar. Sigla noastră pe Căminul Cultural este formată din niște călușari care sar. Profesorul Ion Mustăcioară, cel care era sufletul Călușarilor, a murit de inimă. Am fost filmat de Rusalii de Horia Alexandrescu la Poiana lui Iocan.
Să vedem cine va mai face dansuri după profesorul pierdut...
Eu am patru băieți. Nu știe niciunul Călușul...
Cel care a excelat în dansuri populare este cel mai bun coregraf – Mărin Barbu - dansează la PRO-TV și-i învață pe cei care vin la emisiunea “Dansez pentru tine” - el este colegul meu de grădiniță din Conțești.
Eu îmi iau lăutarii cu mine pe unde merg și-mi cântă ca pe vremuri, cu strigături, pe stânga, pe dreapta, înainte, înapoi... La noi se dansează din bătrâni: hore sărite, hote strigate, cu bătăi, cum este Cârligul sau Bugeacul, Balta, Mocăncuța care-i adusă de ciobanii din zona Sibiului. Conțești este la interferența cu Oltenia. Dansurile noastre se asimilează cu ustemele oltenești iuți. Am studiat doi ani la Școala Populară de Artă, am fost și instructor coregraf...”


Primul hectar l-am luat pe câteva vedre de vin și de țuică”

Gata cu urzicile țigăncilor, cu ardeii și castraveții. Trebuia să încerce o afacere adevărată.
Lăngă Primăria Capitalei erau Sindicatele unde închiriase Nica Leon la o firmă de turism. Am luat legătura cu ei. Mi-au dat să fac niște curse cu microbuzul pe la Odessa, pe la Edirne, pe la Istanbul și câștigam în două zile cam 4-5 salarii. Eram cu o grupă dinAlexandria și ne-au atacat bandiții pe la Veliko Tîrnovo în Bulgaria. Făceam curse în Polonia, la Varșovia și la Cracovia. La gara centrală. Pe-acolo puteau să fugă mai ușor în Germania. Pe unii îi prindeau și tremurau de foame, de frig pe-acolo și-i luam înapoi, ca balast, că aveam tracțiune numai pe spate. Câștigam 200.000 de lei în 80 de ore dus-întors. Eram eu cu fratele meu pe mașină. Un salariu era 4-5000 de lei. Nu făceam pauză decât pentru toaletă și atât. Aveam niște călăuze. Coada la vamă de la Motișka, dincolo de Liov, era de 15-20 de kilometri.
Cu banii mi-am cumpărat pământ în Conțești. Eu aici m-am născut, vizavi de sediul fermei.
Nu m-a tentat să deschid o afacere în București. Primul hectar l-am luat de la un vecin. I-am dat câteva vedre de vin și de țuică. Acum am 750 de hectare, iar în arendă am luat 2750 de hectare la Conțești, Bragadiru și Gogoșari de Giurgiu. L-am luat de la un francez care mi l-a arendat mie. Îl arendase unui alt francez și nu era mulțumit cu cât îi dădea. Eu i-am mai dat 200 de kilograme la hectar, îi plătesc și impozitul. Pentru el a fost convenabil. Le dau oamenilor 800 de kilograme de cereale boabe.
Am dat la început pământul în arendă. Apoi, mi-am făcut o moară de uruială și de mălai. Tata zice: “Bă, tu nu stai în banii de la uruială. Ia niște tăurași ca să-i creștem.” Așa am început cu zootehnia. El îmi vânduse o vițică. M-am dus la târg la Smîrdioasa și am cumpărat 15 tăurași. Mă mai duc o dată și nu mai găsesc. Mă oprește un moșulică: “Băi taică, ia de la mine, bre, vițica asta! Am baba bolnavă”. Și m-am înduioșat și am luat-o. Eu nu știam nici diferența dintre vițică și tăuraș, în ce ritm crește în greutate fiecare. Am mai luat și altele și am făcut vreo 32 de juninci în 2004. Când să-i dau la mandatari vițeii, nu mi-a primit juninca pentru că era gestantă. Până să le fac stabulația, toate vițelele mele erau gestante și eu nu știam nimic. Și nu le-am dat. Le-am lăsat să fete. Le-am dat furaje la agrozootehnica Chitila, pe Otopeni. Luaseră niște arabi și nu aveau mâncare. Am luat vreo 14 juninci și vaci. În următorul an, am cumpărat Agromecul din Conțești și într-o hală, unde țin caii acum, făcusem un staul de vaci. Am mai făcut o lucrare pentru Agrozootehnica Mogoșoaia, care avea o veche fermă a Partidului Comunist la Gogoșari de Giurgiu. Le-am făcut niște lucrări, le-m dat niște grâu de sămânță și am mai luat vreo 100 de animale în 2005.
Am făcut primul import de juninci din Olanda. Am luat 70 de juninci Holstein din Olanda. Nu aveam spațiu suficient de cazare și am închiriat un grajd de la un fost CAP dintr-o comună vecină. Cu stabulație legată. L-am renovat, i-am introdus apă automată. Am început să dau laptele la Danone. Delegatul companiei mă întreabă dacă nu vreau să iau 66 de vaci Monthbeliard. Noi vă ajutăm să le luați și ne dați banii peste un an.” Am acceptat. Mi-au dat 50% din sumă pentru un an, fără dobândă. Eu trebuia să le restitui banii în lapte. Am făcut hala mare, tanc de răcire îmi făcusem. Am făcut cu staul frumos. Aveam vacile în trei locuri”.


Pustiul de bine cu fonduri europene

Nu-i așa că politicienii patriei se zbat pentru ca oamenii de afaceri din România să ajungă la fonduri europene? Seeegur că da! Dar ei, politicienii, ce primesc în schimb? Și dacă nu miști din urechi, nu mai bine să-ți pună bețe în roate? Nu ești eligibil, bă!
M-au încurcat cu două firme de consultanță. M-a încurcat și Mitrache de la Sapard.
Am câștigat un proiect, dar nefinanțabil. Eligibil, dar fără bani. În 2009, au fost două sesiuni. Banii s-au dat pentru o singură sesiune. Că nu se poate face o tragere pentru două sesiuni, că nu dau voie cei de la Bruxelles. Facem o adresă la Bruxelles. De-acolo primim răspuns: “Puteți să aveți și trei sesiuni, puteți să faceți o tragere pentru fiecare sesiune sau o tragere pentru toate sesiunile”. A venit vidul de putere după ce PSD a abandonat Guvernul. Preluase Berceanu și Ministerul Agriculturii. El nu se pricepea și îl pusese pe Girugea care-i la ADS și care nu prea știa cu ce se mănâncă agricultura. Era și Piticu pe-acolo. El avea 28 de proiecte pe porc și nu intrase niciunul. S-a votat în Comitetul de monitorizare. Piticu și alți doi au votat contra. Ilie Sîrbu nu a făcut nimic fiindcă avea alte interese. A venit ministru Mihail Dumitru - mai bine nu venea! A tăiat frunză la câini opt luni. Nici notificări la Bruxelles nu a făcut.
Ca vicepreședinte al Federației Crescătorilor pe țară, nu am reușit să finalizez un proiect de două milioane și jumătate de euro, pe care l-am câștigat în 2009. Nu are dreptate Traian Băsescu atunci când spune că nu atragem fonduri europene fiindcă avem acolo neprofesioniști? Are. Nu au ce căuta în aceste locuri. Nu se pricep și au și alte interese obscure, de grup, de haită. Nu știu ce să mai zic. Banii au fost transferați la doamna Toncea, sub formă de împrumut, în loc să fie folosiți în cadrul programului... “

De la teroriști la “cei mai mari tâlhari”

Și totuși a accesat două fonduri Sapard, de un milion de euro. “Iar acum, trebuie să iau scrisoarea de confort pentru cei 2,5 milioane de euro. Fac un grajd de vreo 500 de animale, o fosă septică mare tip lagună, cu un profilactoriu de 1500 de metri și maternitate. Totul este aprobat. Băncile sunt draconice. Am trecut o dată prin furcile caudine ale DADR și mai trec și pe la ei.
Concret. În 2009, am beneficiat de Ordinul 102 al ministrului, modificat de mine și de doctorul Frânc, președintele Asociației Crescătorilor de la Maramureș, pentru ca acei care aduc genetică, să aducă până în 55 de animale pe fermă. Cei care au primit proiecte Sapard, de două milioane de euro, au primit aprobare. Pentru zootehnie, ni s-a pus condiția - 55 de animale. Frânc are cea mai frumoasă și modernă fermă Holstein - cel mai modern grajd din România, îi bate pe cei de dincolo.
ANSVSA a mers bine cu economistul Zlotea fiindcă le-a cerut să lucreze pentru oameni. A venit Roateș cu clica lui cu tot, care nu a făcut nimic și ne întoarcem la controale aberante. Eu fac parte din Consiliul Consulativ din partea fermierilor. De când a venit Roateș, nu m-a chemat nimeni la nicio ședință. A dat în judecată Guvernul și s-a întors printr-un tertip judecătoresc. Mă mir că Tăriceanu nu dă în judecată statul ca să se întoarcă premier. E clar că lucrează contra lui Boc.
La ordinul ministrului, pe care l-am modificat pentru a permite să cumperi animale cât te țin brăcinarele. Se cerea să nu fii dator la stat, să nu mai fi fost dator la stat, chiar dacă ai plătit. E normal să poată cumpăra oamenii serioși. Cei care nu sunt buni platnici și care au probleme cu Garda Financiară, îi facem serioși și apoi pot primi și ei. Îi mobilizăm pentru ca și ei să ajungă serioși spre a beneficia de niște fonduri. Ca la APIA, unde, dacă te prinde cu prosttii cu terenurile, nu mai primești ajutorul. Eu am luat 175 de vaci Holstein din Germania în 2009. M-am dus pe 6 septembrie, mi-am ales vacile și peste două săptămâni am primit primele două transporturi. Aproape că îmi fătaseră toate vacile și eu i-am dat banii omului abia în februarie. Și i-am spus neamțului că le iau pe credit. Am întâmpinat greutăti fiindcă totul am luat cu bani de la bănci. Eu am adus bani în agricultură. Am făcut niște tranzacții imobiliare, am câștigat foarte mulți bani și i-am adus în agricultură. Am vândut terenurile, banii mi-au intrat în cont și i-am scos pentru agricultură.
Până am făcut întabularea, până am făcut proiectele. Cumpărasem animale și nu aveam unde să le țin, m-am apucat să fac grajdurile. Făcusem proiectul. Plătisem autorizațiile, certificatul de urbanism, de construcție, de demolare. M-a luat una la întrebări că de ce am certificat de urbanism, de demolare și de construcție. “Doamnă, este autorizație? Am trecut prin furcile caudine ale sistemului: primărie, urbanism, Consiliul Județean, pe la ISU, la Inspectoratul de Construcții, mi-au dat toate avizele, am plătit niște miliarde de lei pentru aceste autorizații. Iar dumneata îmi spui că...” Am ajuns până la directorul general ANCPI și cadastru pe țară. Întâmplător, ne cunoșteam. Și s-a rezolvat. A semnat altcineva. Nu făcusem tot. Că de ce nu am făcut tot? Pentru că nu mai am bani. Am făcut proiectul pe bucăți și trebuia să-l întabulez. La FADR nu se permite să ai situații ambigue prin fermă. În loc de 8 buncăre de siloz, am făcut 4 buncăre fiindcă nu mai aveam bani. Până la urmă, le-am făcut pe banii mei. Le-am întabulat pe cele pe care le-am construit ca să fie ceva distinct de ceea ce voi construi cu noul program FADR. Că de ce ai făcut așa? Poate le mai fac, poate nu le mai fac pe celelalte 4.
În sfârșit, s-a rezolvat cu treaba asta. Mă duc la BCR. Am lucrat bine până au venit cei de la ERSTE Bank. În proporție de peste 80%, sistemul bancar din România este străin și fac ce vor. Dacă ERSTEBank a zis că băncile se vor menține la profitul constant, la noi au făcut bani în plină criză. Verificați graficele lor, veți vedea că nu au făcut investiții și sunt pe profit. Eu am cumpărat cu peste trei ani în urmă vaci din Franța,Danemarca, Estonia și din Olanda. Am avut o dobândă negociată de 8%. În 2009, când m-am dus din nou la ei, dobânda sărise la 15,50%, fără să mă întrebe. E adevărat, în contract scria cu litere minuscule că ei pot mări dobânda până la 20%, fără să mă întrebe! Ca să nu vezi ce scrie. EURIBOR (rata dobânzii la creditele în euro, practicată între principalele bănci europene - nota red.) oscilează puțin plus-minus, la care se adaugă marja băncii. Marja băncii era 3-4%. Plus EURIBOR, ajungea la 7-8%. Eu m-am împrumutat în lei sau m-am împrumutat în euro? Era vreo discrepanță așa mare atunci când m-am împrumutat la ei fată de situația de acum? Din contra, EURIBOR s-a micșorat. Prin această micșorare, ei au mărit marja băncii. Pentru ce? Pentru că eu am avut garanții solide. Și anul trecut, la întâlnirea fermierilor cu băncile, am spus că bancherii sunt cei mai mari tâlhari cu acte în regulă. Am făcut cerere și mi-au mai redus dobânda până pe la 11,5%. La mine, nu s-a diminuat cash flow (diferența dintre încasările și plățile curente într-o firmă pe o anumită perioadă de timp - nota red.). Dimpotrivă, eu am făcut investiții care ridică firma la niște cote și ei nu au ținut seama de asta. Când m-am dus la ei, mă întreabă cu ce garanție vin pentru 254.000 de euro. Și le zic: am un apartament pe Bulevardul Decebal din București, care este evaluat la 135.000 de euro și cu ce am în fermă. Au venit cu un evaluator și mi-au pus 765.000 de lei pentru sala de muls, un grajd mare făcut de mine, un fânar și 4 buncăre noi. Adică, ofeream o garanție de 40 de miliarde de lei vechi pentru un împrumut de 10 miliarde. Bine, accept. “Dar nu puteți veni și cu cash colateral 100%?” Voi sunteți nebuni? Eu am pus destul, ați adus evaluatorul vostru. Dacă aveam banii mei, nu plăteam eu, frățioare, mai veneam aici?
Eu le-am luat în virtutea inerției fiindcă fermierii care aduc genetică în țară, cu peste 7500 de litri pe vacă la o lactație, adică atât să aibă mama fiicei, iar bunica să aibă peste 6500 de litri, dacă mă împrumut la bancă cu o dobândă subvenționată de 4%, peste 2-3 ani, fac dovada că nu am întâziat la bancă, fac apoi dovada, ca atunci când am luat creditul, că nu am întârziat la bugetul statului, atunci Direcția Agriocolă îmi dă 50%.
N-au vrut să-mi dea. Le-am dat o analiză pe un grup de 5 firme. Am mers pe una cu 5% mai puțin. Era 2009, an de criză. Nu am dosare penale, nu am întârziat la leasing, la impozite și taxe, nimic. Mă duc la BRD. Ei mi-au pus ferma de la 765000 de euro, cât evaluase BCR, la 1.183.000 de euro. Cu același evaluator! Deci discrepanța era enormă. Nu este o nebunie? Care a greșit? Cei de la BRD m-au forțat să aduc un cash colateral de 127.000 de euro. Să vedem: 1.183.000 euro / 137500 de euro apartamentul din Centrul Civic, 127.000 cash colateral. Eu am asigurare totală la vaci, dar BRD m-a pus să cesionez contractele de asigurare în valoarea lor. Îmi venea să-i strâng de gât. Până la urmă, a trebuit să garantez cu 1.700.000 de euro pentru 254.000 de euro. Cine poate să-mi spună dacă mai am eu posibilitatea să mai fac niște investiții? Să presupunem că nu aveam aceste valori, că nu întâlneam - din întâmplare - un om cunoscut în sistem. Nu puteam să fac nici întabularea pentru ceea ce făcusem, nu era din nisip.
Cu dobândă la împrumuturi în euro de 13-14% , cu 22-28% la lei, ce investiții să mai facă fermierii noștri? Când a ieșit în 2009 ministtrul Ilie Sîrbu și a promis că le dă țăranilor 4 milioane de lei pentru un hectar, ca ajutor, când azotul costa 9500.000, ureea ajungea la 15 milioane tona, cu tot cu TVA, plus transport. Auzind că se vor da 4 milioane la hectar, dealerii au blocat tot fiindcă sunt mână în mână cu Guvernul, cu producătorii de îngrășăminte. Cum să facem agricultură în acest mod? Avem cecurile date, avem casele puse gaj, avem linii de credit, ce să mai facem?



Cât mai costă un protest?

Și a ieșit în fața Guvernului, la Cotroceni, cu ceilalți fermieri, cu utilaje și vaci, cu talanga de gât. Mai rău ca la revoluția lui Iliescu care vedea teroriști.
Eu m-am dus cu vacile la ministrul Sîrbu. Am primit 150 de milioane de amendă acolo, alte 15 milioane de la protecția animalelor, 250 de milioane amendă că am instigat lumea acolo, că toate utilajele din Piața Constituției erau de la mine. Toată “afacerea” m-a costat în jur de 500-600 de milioane de lei. Mă puteam trezi și cu dosar penal. I-am spus judecătorului că nu puteam eu să controlez lumea în acel vacarm. Eram în cupa de la Manitou, la 11 metri înălțime, cu talanga de gât și cu steagul meu de la revoluție.
După manifestare, a ieșit ceva bun, dar trebuia continuat. Când m-a văzut Pogea acolo, mi-a spus:“Chivule, nici nu mă așteptam ca tu să nu fii pe-aici...” Și i-am zis și eu: Dacă eu întârzii la plata bugetului, chiar dacă subvenția întârzie nu din vina mea, mă penalizați. Iar statul când întârzie,cine îl penalizează?”

Eu sunt mai mușcat de capră...”

Încet-încet, cu multă bătaie de cap, Victor Chivu a ajuns la 1250 de vaci, din care Holstein - 750, iar 500 - Monthbeliard.
Performanțele lor sunt comparabile. Cu diferența că vacile Holstein sunt mai sensibile la picioare, la boli. Vacile Monthbeliard sunt mai robuste. O rasă franțuzească de lapte-carne, omologată în 1898. Mai este o fermă de Monthbeliard la Țigănești.
În medie, eu țin vacile 4-5 lactații. Apoi, le trimit la abator. Carnea de vită nu are însă preț. Nici statul nu a făcut mare lucru. Să sperăm că ministrul Tabără va reașeza treburile. Pe mine nu mă interesează să aibă CV-ul umflat ca ex-ministrul Mihail Dumitru. Poate să fie cel mai slab agronom, dar să fie un bun organizator. Când era Borșan la Ministerul Agriculturii, puteam intra numai cu bodyguard, altfel nu. Fiindcă îi întrebam pe toți ce fac acolo pentru agricultura României. Ce să faci ca inginer constructor la Ministerul Agriculturii? Ce știi despre zootehnie ca horticultor?
În 2005, ieșise un ordin al ministrului că fermierii care aduc genetică superioară în țară primesc o compensație. Fac dovada că aduc animalele și unul mi-a respins dosarul. Că am sediul la București, să mă duc acolo. Am făcut vreo două-trei cereri la Ministerul Agriculturii, tot pierdeau dosarul. M-au trimis la Ambasada Franței să-mi spună francezii ce este cu rasa Monthbeliard, ce performanțe are, cum a fost ameliorată cu Siemmenthal, ca să priceapă și proștii noștri.
Aduc documentele și tot mi le resping. Eu, de felul meu, sunt mai mușcat de capră, și-i zic: “Cum ai ajuns, mă, un obscur economist dintr-un director general la Bancpost? De prost ai ajuns aici!” Din cauza lui, nu m-am încadrat în termene și am pierdut 723 de milioane subvenție. Nu se mai poate, când îi auzi cu “politicile” lor.
Dau 25-30 de remorci tehnologice de mâncare. Ca la furnal, unde nu ai voie să oprești focul. Orz, triticale, porumb, floarea soarelui. Le dau furaj unic, indiferent de perioadă. Le dau câte 8-10 kilogram de borhot de bere în perioada de lactație. Le adaug 2-3 kilograme de tărâțe. Le dau siloz.
Mi-am luat mașina superșmecheră pentru agricultură: Fendt de 650 CP, cu 6 roți motrice. Costă 250.000 de euro.
Am un Jaguar Case în acest scop pentru siloz. Am semănat 185 de hectare de lucernă, iar în primăvară, mai pun 150-200 de hectare. O balotez separat sau la semifân. 200-300 de hectare semăn anual cu porumb de siloz. Am 4 buncăre de stocare care au în total 2200 de tone.
Am 2 tractoare Case Magnum, de 285 CP.
Am un Staer de 200 CP, cu o cositoare de 6 metri. Pot să merg cu 3 cositori, două lateral și una pe față. Am două pluguri “Gregoire Besson” de 9 brăzdare și două scarificatoare. Mai am 5 tractoare Case de 98 CP și 3 tractoare New Holland de 98 CP, 2 tractoare New Holland de 140 CP, două remorci tehnologice - una cu axurile pe orizontală și cealaltă pe verticală, un superdisc Carrier, un combinator, două combine Case. Vreau să-mi iau un disc de 14 metri.
Sala de muls este DeLavalle 2x2x14, cu calculator. Am cumpărat-o în 2007 cu 187.000 de euro, plus TVA. Trebuie să mai iau una. Așa ajung la 56 de posturi. Când am toate vacile în lactație, mulg 15 ore pe zi. Tot în două schimburi. Ca să nu am foc continuu, trebuie să dezvolt sala.
Producția medie pe cap de vacă este de 7000-7500 litri pe lactație. Am avut și vaci cu peste 10.000 de litri.
Am luat genetică Monthbeliard de la francezi, de la canadieni, de la danezi.
Cu doi ani în urmă, am pierdut foarte multe vaci din cauza neprofesioniștilor pe care i-am avut aici.
Mi-au murit din cauza neprofesioniștilor. Aveau probleme la fătare și boli grave de picioare. Le curățam picioarele cu podotehniști care veneau de prin țară. Treabă de mântuială! Unghia creștea peste mizerii. Am un student de-aici medic veterinar, va rămâne la mine, eu îi dau bursă, 12 milioane net pe lună, mâncare, transport gratuit. Îi sponsorizez școala încă doi ani.
La 4,5 milioane de litri. cât produc eu... Danone îmi dă 1,25 de llei pe litrul de lapte. Un preț corect ar trebui să fie 1,4-1,5 lei pe litru. Prețul laptelui este în continuă creștere în Europa. A ajuns la 0,42 euro pe litru la poarta fermei. Danone are un profit de 63 de milioane de euro profit anual în România, prin urmare, să nu mai spună că e criză. Ei invocă însă criza numai când vin să cumpere laptele de la mine pe un preț de nimic.
Eu dau 12,5 tone de lapte pe zi. Nu pot folosi dozatoare la asemenea cantitate. Mi-ar trebui vreo 50 de dozatoare, cu o armată de oameni... “
Cei de la Danone aduc lapte semipasteurizat, scrie pe hârtie că l-a făcut el semi-pasteurizat și îl ia ieftin, îl vinde mai departe. În realitate, e lapte crud integral.
Ungurii cer să fie 80% marfă ungurească în supermarcheturi. Ei au interzis acum prin lege vânzarea pământului către străini.
Am văzut la Victor Chivu cea mai mare fermă de Montbeliard din România. Și Perla Coroanei – 8 cai Pur Sânge Arab. Otello e cel mai frumos - rasa Murano. L-a adus din Franța. Îl caută pe stăpân în buzunare.
Are șareta lui Carol I, primul domnitor rege al României. Era de patrimoniu. O luase Nicu Ceaușescu, o folosea uneori, iar după revoluție, ajunsese la un bulibașă al țiganilor pe la Timișoara. “Un prieten de-al meu mi-a cumpărat-o cu nevastă-mea și mi-a făcut-o cadou de ziua mea. Nu știu cât costă. Nici n-am întrebat. Merg cu ea uneori, mă mai plimb prin comună...”
Victor Chivu nu mai poate face revoluții...
Din cauza secetei din 2012, a trimis la abator peste 1200 de vaci. Ce să fac? Am scos la hectar 1372 de kilograme de porumb boabe. S-a făcut porumbul 12.000 de lei. Tot atât iau pe litrul de lapte. De ce să le mai țin? Am să mai păstrez vreo 200 în final...”
Noul boier de România rămâne singur pe câmp cu Dumnezeu și cu birurile puse de dottor Vittorio Ponta.
Cine crede că e ușor să încerce agricultura cu degetul...
A obosit. Nici vecinul Dan Iosif nu mai este.
Fermierul mai are și acum drapelul găurit din decembrie 1989. Îl ține la poartă.
Poate, cine știe...

Viorel Patrichi



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu