luni, 27 noiembrie 2017

Testamentul generalului Iulian Vlad

Testamentul generalului Iulian Vlad
 
Generalul Aurel Rogojan, "Umbra" lui Iulian Vlad, știa încă din iunie 1989 că va avea loc o lovitură de stat. Șeful serviciilor secrete franceze a venit special la București ca să-l întrebe dacă Securitatea va riposta după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu. Și generalul Rogojan a promis că nu va permite Iulian Vlad o asemenea reacție. Și au murit peste 1000 de oameni...
Vineri, 24 noiembrie, la Târgul Gaudeamus de la București, au avut loc evenimente grele, fără precedent la sărbătorile dedicate cărții din România.
Cel mai semnificativ moment mi s-a părut lansarea lucrării monumentale „Confesiuni pentru istorie” (peste 800 de pagini), carte elaborată de generalii Iulian Vlad și Aurel Rogojan.
Evenimentul a fost precedat de prezentarea „Secolului XXI”, dedicat savantului Solomon Marcus. În sală erau vreo 200 de ofițeri activi și „în adormire” din serviciile noastre speciale. S-au suprapus lansările din sala Cupola de la Romexpo și oamenii au ascultat disciplinați ce se mai spune despre matematicianul din Bacău. După care, a apărut generalul Aurel Rogojan, însoțit de un comando de excepție. De fapt, acest om a insistat pe lângă mai vechiul lui comandant și camarad Iulian Vlad „să răspundă la întrebări”. Și generalul a răspuns cât a vrut, cât a putut, cu tehnica din dotare, lăsând destule vorbe nespuse printre rânduri și enigme neexplicate pentru urmași. Trebuie să-i înțelegem și pe profesioniștii războiului umbrelor, dar pentru ideea noastră de istorie orală a românilor este o grea pierdere. Este revoltător că nu știm totul despre cei care ne-au înscenat masacrul din decembrie 1989, asasinatul feroce din ziua de Crăciun, perceput tot mai mult ca un omor ritualic, aruncat cu cinism în memoria colectivă a românilor. Să fiu înțeles corect: nu am fost și nu voi fi un nostalgic al deceniului groazei din istoria noastră recentă.  

„Toate aceste fatalități pe care le trăim...”

Generalul Aurel Rogojan și-a pornit prezentarea din start în răspărul curentului fiindcă, tot mai frecvent, auzim că Securitatea a făcut toate ororile, că securiștii – toți, la grămadă – au furat și au distrus economia României, eludând factorul politic, comanda politică, adevărata  ecuație de forță. Adevărul este la mijloc și aici.
„Toate aceste fatalități pe care le trăim nu sunt deloc joc al întâmplării, ci au o riguroasă determinbare sistemică, ne asigură generalul Aurel Rogojan. Fiindcă, în 1989, cel puțin în România, nu a avut loc o revoluție care să transfere puterea de la un regim totalitar către un sistem democratic, controlat de popor, ci o aruncare a României în siajul evenimentelor generate de o aparentă și relativ scurtă abandonare a războiului rece. Marionetele politice, emanate din interesele post-Malta, ne-au guvernat, ori manipulate în orb, ori cu bună știință, premeditat ticălos. Consecințele unei astfel de guvernări se regăsesc astăzi în starea de gravă insecuritate existențială a națiunii române.
Occidentul a mizat pe astfel de guvernări pentru distrugerea bazelor economice ale puterii revolute căci altfel – spunea același Occident - resurecția ar putea fi oricând posibilă. Iar partenerul estic al Vestului a mizat pe astfel de guvernări pentru a-și extrage profitul din asasinarea economică a României”.
Eu nu neg importanța factorului extern în subminarea economică și spirituală a națiunii române, dar avem și noi feciorii noștri, emanații noștri, care au pus umărul. Ce ne spun Confesiunile generalului Vlad din trecut prin prezent către viitor? „Ne spun că evenimentele din decembrie 1989 erau implacabile și au fost totuși anticipate, continuă generalul Rogojan. Dar când îți este paralizat sistemul național de securitate, nu ai cum să fii apărat. Paralizia sistemului securității naționale – să fim realiști și să recunoaștem - a început și a devenit îngrijorătoare odată cu excesele politizării sistemului securității statului, când activiștii partidului din conducerea Ministerului de Interne nu puteau accepta ca informarea curentă operativă, zilnică a Departamentului Securității Statului să combată informarea Secției organizatorice a Comitetului Central al PCR.
Departamentul Securității Statului, sub comanda generalului Iulian Vlad, poate fi definit ca fiind într-o epocă în care Securitatea era versus informarea de partid. De altfel, un capitol la pagina 52 detalizaă lucrurile.
Citiroul care va pătrunde dincolo de rândurile cărții va realiza cum Nicolae Ceaușescu constrâns de permanenta amenințare sovietică, a consimțit să fie flancat de oamenii Moscovei  în imediata sa apropiere, dar pe care reușise ori să-i fidelizeze încât să nu cuteze a-l da la o parte, sau chiar le era teamă de o Securitate față de care aveau totuși imunitatea garantată tocmai de către Nicolae Ceaușescu”.
Ceaușescu nu a fost totuși „omul rușilor” și nici naționalist nu a fost, cum pretind unii. Am argumente destule aici. El era însă fricos în ultima parte a existenței: momentele de atitudine curajoasă, destul de scurte, alternau cu o inexplicabilă teamă de adversarii externi, după care ignora complet primejdiile. În deceniul groazei, Ceaușescu nu mai avea instinct politic din cauza diabetului. Nu mai era același conducător care fusese în 1968. Există argumente și aici...
„Sub titlul „Conspirații împotriva lui Nicolae Ceaușescu (pagina 140) aflăm cum, în numele controlului de partid, Ceaușescu facilita penetrarea spionajului străin în mediul politic”. Iată o afirmație greu de probat totuși.  
„La cel de-al doilea nivel, conspiratorii împotriva lui Nicolae Ceaușescu erau mai mult niște generali de vodevil, care mizau, începând din anul 1978, pe fiul unui ilegalist, fost agent al Kominternului, trăitor mai mult pe la hoteluri de lux din Moscova, în timp ce Dej și Ceaușescu se aflau în recluziune. Importantă este însă precizarea generalului Vlad: „În spatele complotului generalilor, au stat puteri străine garante”.
Generalul Iulian N. Vlad, împătimit de a face lucrurile nu bine, ci perfect, să fie temerar, să fie primul și să fie diferit, dar mai presus de orice, să fie corect, nu se sfiește să afirme chiar contra valului, contra propagandei majoritare, că Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu - volens nolens – vor intra și vor rămâne în istorie ca doi lideri importanți. În același timp, o spune răspicat: „Când am văzut componența primului guvern post-Ceaușescu, mi-am dat seama că lucrurile vor regresa foarte mult”. Despre Dej spune că era omul politic complet, pe când Ceaușescu nu avea carismă, har și nici sociabilitatea predecesorului, dar, în schimb, nu și-a trimis adeversarii politici la moarte. Sub acest aspect, Dej era necruțător”.

Lovitura de stat și prietenii din Europa

„În România au fost forțe armate străine, care au pătruns ilegal, ne asigură generalul Rogojan. Ungaria a fost constant penetrantă pentru destabilizarea României. Moscova a susținut antiromânismul ungurilor. Intervenția Iugoslaviei a fost o profundă deziluzie. La Moscova , Budapesta și Belgrad, se dorea explicit dezmermbrarea României, Securitatea ungară achiesase la un atentat al KGB la viața lui Ceaușescu. Iar participarea sovieticilor la evenimentele din decembrie 1989 a fost cu trupe speciale. Gedneralul Stănculescu recunoaște: „Militaru a repatriat 1000 de operatori ai Forțelor speciale sovietice. ” Ceaușescu nu a luat nicio decizie în legătură cu informațiile de anticipare, ce i-au fost prezentate, iar Securității i-au fost blocate investigarea și documentarea intervențiilor externe, fiindu-i arestată conducerea și pusă sub strictul control al rețelei militare sovietice din țara noastră, rețea reactivată și pusă la comanda Armatei Române”.

Brucan și dublul asasinat: Mareșalul Antonescu și Ceaușescu

Nu știau conducătorii noștri trecutul lui Brucan? Știau. Și atunci de ce l-au mai promovat? „Totuși cine a fost operatorul șef al debarcării lui Ceaușescu și al judecării lui Iulian Vlad?”, se întreabă Aurel Rogojan. Aici este găsit vinovatul – Brucan. Dar noi unde am fost? E adevărat că Nicolae Ceaușescu a cerut personal ca analfabetul Brucan să fie trimis ambasador la Washington, chiar dacă știa că are numai patru clase. A ordonat să i se facă diplomă universitară într-o noapte. Și-a pregătit groparul. Dar „noi” unde eram? „În carte se spune că Ceaușescu și Gorbaciov s-au acuzat reciproc de trădare, că Papa îmbrăcase mai multe uniforme și avea un ministru care nu iubea deloc România. Și, pe cale de consecință, agentul multiplu Silviu Brucan a primit de la Moscova ordinul în alb pentru execuția lui Nicolae Ceaușescu și pentru judecarea generalului Iulian Vlad.
Cine era Silviu Brucan? A fost Saul Brukner, agent al Kominternului, ilegalist și – insist – obligatoriu de remarcat, ginerele unui important rus alb, pe nume Sidorovici, emigrat în România. Pe Brucan, spuneau cârcotașii, că nu atât frumusețea domnișoarei Alexandra Sidorovici l-a determinat s-o ceară de nevastă, cât mai ales ordinul de misiune. (Și aici sunt mulți care știu ce înseamnă ordin de misiune și cu câtă rigoare se execută). I se mai spunea și Conu Tache, profesor universitar fără bacalaureat. Ipostază în care am avut și eu prilejul să-l cunosc. Opera lui, alcătuită din broșurelele tipărite de Walter Roman la Editura Politică, figurau în bibliografia obligatorie pentru studiul socialismului științific în școli, în universități, dar și la învățământul politic obligatoriu la locul de muncă. Eram curios să știu cine anume din toți cei cărora Ceaușescu le-am mai ostoit din când în când setea de putere și să-i ia locul în decembrie 1989, aveau cea mai mare pică pe generalul din fruntea Securității.  Mi se confesează generalul Vlad: „Toți m-au urât, dar Brucan mi-a declarat război deschis.” Ce a însemnat acest război deschis al lui Brucan? Primele acuzații la adresa generalului Vlad nu au fost aduse oficial. Ci sugerate de Silviu Brucan printr-o campanie de război informațional, așa cum el a mai procedat și cu Mareșalul Antonescu  sau cu Iuliu Maniu, cu Gheorghe I. Brătianu, cu Corneliu Coposu, Radu Gyr, Pamfil Șeicaru și cu alții, pe care apoi, Alexandra Sidorovici, acuzatorul public oficial al Tribunalului Poporului îi înfiera la instanță. Când acuzațiile proferate la adresa generalului Iulian Vlad nu au putut fi susținute juridic, fiindcă s-a mers pe pistele indicate de Brucan, acesta, aflat în Statele Unite ale Americii, a înscenat un așa-zis protest internațional. Evident, un protest  mediatic, susținut de oficina de propagandă a KGB, condusă de un agent al lui Vladimir Volodin, agent care, din arestul de la Rahova, după mărturisiri complete, cochetase cu  ideea că ar fi bine să fie infiltrat la Europa Liberă. Le dădea și sugestii”.

Pan-ortodoxismul și expansiunea slavă

„Ion Iliescu, receptiv la sensibilitățile lui Jery Lavel, care era președintele Comitetului SUA pentru Helsinki, i-a trimis o scrisoare președintelui României, care l-a mandatat pe Silviu Brucan și pe generalul Vasile Ionel, consilier prezidențial, să ceară completului de judecată o condamnare exemplară a generalului Iulian Vlad. În cazul generalului Vlad, Justiția a fost folosită ca un instrument orb, iar generalul magistrat Adrian Nițoiu a și recunoscut abuzul judiciar.
Generalul Vlad a trăit  și experiențele a opt tentative de atentat eșuate. Există și o dovadă olografă pe care o puteți vedea la pagina 462. Anti-KGB-ul românesc a debutat inițial sub pavăza oamenilor Moscovei, iar de-kgbizarea nu a fost deloc ușoară. Cineva a tresărit, dar să fie clar, până când nu a trădat Pacepa, anti-KGB-ul nostru n-a produs niciun rezultat. Nici nu ar trebui să fim prea optimiști nici chiar în prezent deoarece tradițiile Ohranei, ale CEKA, NKVD, KGB și cum s-or mai chema au prins rădăcini foarte adânci aici, de foarte multe secole, de pe vremea când Cea de-a Treia Romă ne poartă de grijă.
De la bun început, preoții greco-răsăriteni au acționat ca veritiabili agenți secreți, cu mare aplicare spre nevoile sufletești ale obidiților de români înspăimântați când de turci, când de papistași, când de alți venetici. Atenție! Panslavismul și ofensiva pan-ortodoxismului au și alte planuri și alte implicații.
Aflăm din această carte a generalului Vlad că Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, aterizând pe aeroportul Otopeni în ziua de 22 decembrie, venind de la Istanbul de la o conferință ecumenică, s-a dus direct la Comitetul Central și primul impuls când l-a văzut pe generalul Iulian Vlad a fost să-l îmbrățișeze și să se asigure că se află acolo unde trebuie și-și va asuma deciziile impuse de momentul istoric. A cerut asigurări, după aceea s-a dus la enoriașii săi din Timișoara”.

„Și Mirciulică a lucrat...”

„Nu-mi pot reprima pornirea de a face cunoscut că un membru al Colegiului CNSAS exulta când declara public că va mai perpeli niște berbecuți, înalți prelați ai bisericii neamului românesc, pe care îi va acuza de colaborare cu Securitatea. Ce comitea de fapt nemernicul, decât să vulnerabilizeze scutul Bisericii Ortodoxe Române în fața ofensivei pan-slavismului? Și uite-ața, Mirciulică nu se făcea că lucrează, el chiar lucra.
Despre agenturile pro-moscovite din ONG-urile brucaniste sau din instituții oficiale de ascundere sau falsificare a adevărului chiar că ar merita să fie generată o dezbatere cât mai repede, până ca propaganda lor să inunde întreg spațiul comunicării publice. Nu de altas, dar de îndată ce în spațiul comunicării publice, a fost adus de către două ziare centrale cu mare impact public rolul lui Silviu Brucan în 1989, discipolii acestuia s-au năpustit asupra memoriilor generalului Vlad, punându-i în sarcină acuze grave și în totalitate false, care, dacă ar fi fost adevărate atunci când a fost judecat, ar fi fost folosite cu vârf și îndesat. Neokominterniștii au procedat la șablon după metoda stalinistă a maestrului lor fondator al Grupului de Dialog Social.
Am dorit tare mult să-i furnizeze generalului Vlad câteva subiecte privind coloșii spionajului mondial, evident, din perspectiva relațiilor de adversitate explicite, existente între serviciile plasate în alianțe militare inamice, ale căror relații erau echilibrate de amenințarea cu distrugerea nuclearăî reciproc garantată. Nu a fost ușor. Cultul pentru secret al generalului era de neclintit. Chiar despre lucrurile care deveniseră istorie și erau de notorietate, domnia sa îmi spunea: „Da, măi băiatule, dar nu de la noi trebuie să se afle sau să dăm confirmarea”. Și atunci, ce să fac? Am construit câte o punere în scenă pentru fiecare set de întrebări, astfel încât să fiu sigur că voi obține un minim răspuns. Bineînțeles, interlocutorul s-a prins, s-a prefăcut și s-a lăsat chipurile furat, apoi, după impresionante tururi de context, până își ordona ideile și își structura de fiecare dată o narațiune impecabilă, cu multe detalii, numai aparent fără o evidentă relevanță, dar care îmi veneau exact unde era nevoie pentru a pune în lumină adevărurile unei confruntări în care, în ceea ce ne privește, noi totdeauna ne-am respectat adversarii și aș spune că și ei ne-au respectat pe noi. Așa au fost posibile capitolele: Relațiile externe ale Departamentului Securității Statului, Departamentul Securității Statului versus KGB, Serviciile de spionaj ale Franței, Spionajul italian, maghiar, israelian sau Axa secretă București-Beijing”.
Și ferește-ne, Doamne, de... francezi!

„Serviciile secrete franceze, spune generalul, ne-au subminat cu foarte mult zgomot, cu regie de spectacol și, din această cauză, Franța nici azi nu ne privește cu ochii cu care noi o privim pe ea, ne asigură Aurel Rogojan. Intelligence Service are o adevărată galerie a figurilor emblematice ale spionajului britanic în România. E bine de știut că patentul piciorului ghipsat a fost preluat de generalul Stănculescu de la Ion Iancu Rațiu, patentul sticlei flotante, produse de firma socrului lui Rațiu în Marea Britanie, a dat rezultate excelente și la fabrica de sticlă din Buzău, contrabanda cu lame de ras Wilkinson este suspectată ca sursă de finanțare a unei operațiuni de război politic, iar lui Mihnea Gheorghiu, reputatul exeget al operei lui Shakespeare, i se transmiteau în anul 2000 urări de bine din partea serviciilor Coroanei britanice prin intermediul președintelui Comisiei parlamentare de cobntrol al Serviciului Român de Informații. Nu mai vorbim de vinul românesc, preferatul reginei, furnizat pentru prima dată de lordul Julien Amery,  șeful serviciului de contraspionaj Anglia de la București pentru România și Balcanii de Vest în anii 1940.
Ce spun oare toate aceste detalii? Că un serviciu de spionaj de mare clasă, cum este cel britanic, este respectat, își respectă adversarii și cooperează cu adversarii chiar și în cea mai crâncenă confruntare. Acesta este specificul cavalerilor onoarei din lumea informațiilor secrete.
Stau și mă întreb: oare francezii de ce n-au putut să fie și ei la fel de gentlemeni?




Paginile despre spionajul israelian în România sunt de-a dreptul fascinante. Mie nu mi-a rămas decât să pun concluzia   la confruntarea de catifea, prudentă și discretă cu Mosadul.  România a contat  datorită dumneavoastră în politica mare a Orientului Mijlociu.
Cel mai mare om din umbra lui Iulian Vlad a fost moș Nicolae Vlad, tatăl generalului. „Măi Iulică, am auzit că ai mai luat un grad, că mai ai o funcție. Ai grijă, taică, să fii om, să fii drept și să nu faci rău!”

Senatorul  PSD Florea Voinea, prezent la această lansare, le-a adus prinosul de recunoștință ofițerilor din serviciile speciale.  „România n-a fost probabil și nu va fi niciodată cum a fost atunci când ați activat dumneavoastră. Iulian Vlad a fost un om cât o țară. Generalul Nițoiu m-a rugat să-i spun generalului Vlad că îl roagă să-l  ierte”. Și Voinea relatează cum a fost la Plovdiv în 1989, trimis pe timpul lui Ceaușescu și acolo bulgarii au făcut presiuni să spună că securitatea trebuie să plece. „Copilul meu, iartă-i că nu știu ce fac. Așa va fi, dar ei nu vor să știe”. Gura lumii susține că Voinea are la activ o mică fraudă de 4 milioane de euro cu Constantin Dîlgoci de la Dolj și este protejat de DNA. Nu se mai aude nimic de acel dosar oltenesc și el.

Traducătoarea „acoperită” și umbra generalului

Și aici, generalul Rogojan o aduce la prezidiu pe o doamnă „deplin acoperită” din sistem, traducătoare de franceză, excelent polizată, să ne confirme că Umbra știa despre lovitura de stat încă din iunie 1989, atunci când un general francez a venit la București să întrebe cum va reacționa Securitatea în caz că Nicolae Ceaușescu va fi înlăturat. Și Umbra l-a asigurat că nu vor fi situații dramatice dacă se produce „implacabilul”. Dar cum le zice doamna „acoperită”-  mai rar:
„Am primit în vara anului 1989 o lucrare de tradus din franceză. Nu știam cine cu cine și unde a avut loc discuția în limba franceză. Noi funcționam ca niște instrumente. Trebuia să fim doar obiectivi. Erau verificate și secretizate redările.  Ceea ce știu eu va fi secret până voi trece în lumea umbrelor. Era Mont Blanc-ul diplomației franceze la București... Nativul a spus că generalul Iulian Vlad era cu un cap mai inteligent decât conducerea de stat și de partid de la acel moment și de cu totul altă factură pentru a da un astfel de ordin. De aceea, nu se afla în grațiile Elenei Ceaușescu. „Este mereu o umbră în spatele lui”, a spus nativul. Bunul nume și renume al șefului Securității în marile cancelarii se datora acestei umbre devotate  și comparabile ca valoare. Am ascultat de zeci de ori. Generalul Iulian Vlad era bine cunoscut în cancelariile diplomatice și se știa că fusese aghiotantul de protocol al lui Charles de Gaulle cu ocazia vizitei acestuia în România. Umbra trebuia luată în calcul, ea trebuia să acționeze ca un contrafort, iar probabilitatea unui ordin de represiune era foarte scăzută. Umbra a stat lângă domnul general Vlad când a fost scrisă această carte... și numai de dragul Umbrei generalul Vlad a făcut eforturi supraomenești ca să suțină dialogul acestei cărți. ” (Și vorbește despre prietenia dintre cei doi generali ca despre iubirea dintre Castor și Polux.)
Octavian Hoandră a precizat că este „o carte a unui om care a jucat în istoria României un rol decisiv. Vine într-un momet în care ne aflăm într-un război româno-român”. Cartea este „un „Exegi monumentum”, a spus un alt vorbitor care nu s-a prezentat.  Este un testament ziditor, asemenea celui scris de Tudor Arghezi”.
Când totul s-a terminat, aceeași  întrebare îmi sfredelea din nou creierul: „Dacă am avut și avem asemenea eminențe, de ce dracul s-a sfârșit atât de prost pentru români? Până când ne putem justifica așa de simplist: Brucan era de vină!? Soros ne ronțăie din umbră, cu neamul lor cu tot...  Este aici o contradicție gravă de termeni și situații.
Profesorul Cristian Troncotă i-a sancționat extrem de dur pe cei doi generali înainte de publicarea cărții: „În ultimii trei ani, mai precis după apariția cărții profesorului Corvin Lupu „Trădarea Securității.Secrete ale intervenției străine împotriva României”, Editura Elion 2015, generalul Vlad a fost „scos la bătaie”, fiind manipulat și consiliat foarte prost de către fostul său șef de cabinet, generalul Aurel Rogojan. Personal, nu cred că generalul Vlad ar fi trebuit să fie supus unui astfel de tratament. El trebuia să rămână în memoria posterității ca un om integru, răspunzător doar pentru faptele sale și nicidecum pentru calomniile și mojiciile adresate unor istorici, neîndoielnic, la fel de buni români și bine intenționați ca și toți ceilalți compatrioți care își iubesc cu toată sinceritatea patria și istoria ei. Păcat! Mare păcat! Ar fi trebuit să se bucure de mai mult respect.
Se pot spune foarte multe despre dialogurile dintre cei doi, Vlad și Rogojan, care se doreau „confesiuni pentru istorie”. Din nefericire au rezultat probe pentru impostură. În cei 28 de ani, după evenimentele din decembrie 1989, Vlad nu a fost în stare să lase măcar un volum de memorii, scrise singur și ca rod al propriilor reflexii, dar și ca o datorie față de cetățenii acestei țări, deși i-a promis în mai multe rânduri acest lucru jurnalistului Ion Cristoiu”.

Literatura de pârnaie și pumnul în Bot

Eu nu dau dreptate nimănui. Să facă Dumnezeu și timpul lui generos această lucrare. Am ieșit din sală și, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut războaiele punice din subterana culturii contemnporane sub cupola Romexpo. Îl auzeam pe redutabilul Gabirel Liiceanu vorbind la microfon ca un nou Socrate al vremurilor noastre: "Orice om care vorbește despre prostie se pune automat în postura celui care iese în afara sferei prostiei. 'Eu sunt un inteligent care vorbesc despre prostie'. Și, in clipa aia, este cel mai mare prost", a spus gânditorul cu prilejul lansării studiului "Continentele insomniei", apărută recent la Humanitas. Dar privirea mi-a fost reținută mai mult de un tânăr care fugea după Adrian Năstase cu un sul de hârtie igienică. Garda de corp l-a trimis pe „hooligan” la toaletă. Și apare Mălin Bot, un jurnalist care mai are încă organul exasperării la el (Nouă, celorlalți, ni s-a atrofiat…), „Domnule Adrian Năstase, dumneavoastră sunteți un infractor condamnat definitive. De ce nu vă duceți într-o livadă, de ce mai apăreți în public?” Nepotu Mătușii Tamara și-a tras privirea de vânător la mistreți când a văzut jigania din fața dumisale: „În această perioadă, și idioții au dreptul să vorbească…” „Da, chiar, dacă tot sunteți un infractor dovedit, de ce nu vă retrageți? L-ați adus și pe fiul dumneavoastră alături. Din ce bani și-a făcut el discotecă de lux?” „Este prietenul meu, este prietenul meu!...”, s-a frecat Mihnea de Mălin Bot.  
După care, jurnalistul a dat cu ochii de alt personaj rugos. „Domnule Sorin Roșca Stănescu, ați fost condamnat definitiv. De ce mai apăreți la toate televiziunile cu Bogdan Chireac? De ce nu cereți să se scrie pe burtieră simplu „infractor dovedit” sau „infractor condamnat”? De ce acceptați să se scrie „jurnalist”? Dumneavoastră nu mai aveți legătură cu această profesie. Și dă-i…! Parcă la fel era pe când fusesem director incoruptibil la „Ziua”…
Și vine Varanu!.. Urca gâfâind, cu nările umflate spre intrarea în cupolă. Martorii lui Gâdea au lucrat intens: l-au pus pe Dan Puric prezentator pentru cartea „Lupta politică”, alături de Adrian Năstase, Mircea Badea, Mugur Ciuvică… Și al dracului, actorul n-a mai dat prin târg să spună și el ce victimă nevinovată a fost Dan Voiculescu. Toți care au citit programul în care apărea Dan Puric au rămas loviți în moalele capului.
Mălin Bot apare la post, cu telefonul mobil priponit și cetluit de o vergea: „Domnule Dan Voiculescu, ați fost condamnat definitiv. Sunteți un infractor. De ce țineți morțiș să mai apăreți în viața publică?”
Urmașul lui Titu Maiorescu la conducerea Partidului Conservator a încercat să pareze prin zâmbete și rânjete, dar, când a văzut că nu scapă de râie, i-a pus laba pe gură lui  Mălin Bot. Unde punea el caraba, punea și Securitatea jaba… Nimic, Mălin Bot se smucește și scapă din nou: „De ce trebuie publicate cărțile unui infractor care nu a făcut măcar pedeapsa legală de 10 ani de închisoare, cât i s-a dat?”
Și așa am plecat înălțat spiritual de la Gaudeamus. Probabil că sunt unicul jurnalist din România, care a cumpărat din banii lui cartea lui Dan Voiculescu…

                                                                        Viorel Patrichi

luni, 7 august 2017

 Elena Udrea, o femeie care a ratat modelul Mona Muscă în politică, dar și Anca Boagiu este departe în față.

 Tupeul n-o ajută în politică pe Mulguța mai mult decât Gabriela Vrânceanu-Firea, visul lui Liviu Dragnea la președinția României...

România lucrului țapăn făcut. Lăsați coruptele să vină la mine!

România lucrului țapăn făcut
Lăsați coruptele să vină la mine!

„Să le lăsăm pe femeile care au făcut un act de corupţie. Au luat o mită într-o primărie, într-un minister (…) Poate am eu  o sensibilitate aparte pentru femei. E cunoscută…”
(Traian Băsescu, un fost președinte care a uitat că era campionul luptei contra mafiei roșii)

„Nu știu ce fac ei acolo la guvern…Toată discuţia s-a învârtit în jurul acelui prag nenorocit de la abuzul în serviciu şi, bineînţeles, a fost construcţia făcută că acea ordonanţă a fost dată pentru mine. S-a spus asta în România, şi în Europa, şi America. Curtea vine și spune încă o dată şi spune mult mai clar şi explicit că Parlamentul este obligat să stabilească un prag valoric şi intensitatea vătămării”
(Liviu Dragnea, ayatollahul de la Dracea, care nu a ajuns încă președinte de țară)

„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie  din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
 (Ronald  Reagan, un fost președinte american, care a uitat că era și el politician din cauza maladiei Alzheimer)


Poate că, din același motiv, primăreasa Gabriela Vrânceanu Firea Pandelișta a spus – negru pe timpan – că nu trebuie să-l dăm uitării pe actorul american, ajuns președinte: „Merită Ronald Reagan să poarte numele unei piațete din Capitală”. Adică pe Reagan să-l rebotezăm. Ce-ar fi să-i spunem de-acum lui Reagan „Piața Chibrit”, „Piața Trapezului”, „Piața Gemeni” sau „Piața Ferentari”? Sigur că eu aș opta pentru Piața Trapezului. N-o omoară grija să dea numele lui Ioan Alexandru unei piețe sau unei străzi cu denumire stupidă, și avem atâtea: Strada Brațului, Strada Dreaptă, Bulveardul Lujerului, Anasonului, Bravurii, Jugului, Colierului, Condeiului, Difuzorului, Epistolei, Fabulistului, Nopții, Tocului, Undiței, Abanosului, Afirmării, Baritonului, Degetarului, Detectorului, Galenei, Nisetrului, Somnului, Știucii, Tăciunelui, Angrenajului… și mă opresc aici. O las pe primăriță să facă lectura pentru noi.
Bucureștiul devine un oraș tot mai murdar. Nu era de mirare când aveam primari doi golani: Halaicu și Lis. Nu m/am minunat că arăta la fel și pe vremea șpăgarului Sorin Oprescu. Dar acum a venit o femeie la Primăria Capitalei. Mergeți în Parcul Cișmigiu, care este vizavi de biroul ei și veți vedea că nu există măcar o floare udată. Parcul este dezolant, cu băncile pline de găinaț de cioară în fiecare toamnă. Jalnic arată și Herăstrăul. Dar ați văzut câte milioane de euro ne costă… panseluțele escrocilor. Vagabonzii mâzgălesc toate clădirile fiindcă au fost încurajați de Oprescu. Au vandalizat până și celebrele statui din Piața Universității, dar avem șapte rânduri de polițiști locali cu șapte rânduri de primari. Bucureștiul arată asemenea partidului-mafie.
Am pomenit de ea fiindcă a fost vârf de lance pentru Partidul lui Mucles în atacurile contra lui Traian Băsescu pentru terenul cumpărat în satul Nana. Când a văzut că toți primarii care furaseră pământurile oamenilor din zonă erau de la PSD, s-a oprit din elan. Puțea prea tare! Puțea a  FSN-PDSR-PSD! Tot ea a condus avangarda contra propriului guvern, condus de Grindy, copilul minune din ograda popei Ilie Sîrbu, cel împușcat unde nu trebuie de Nepotu Mătușii Tamara. Și toate rovanele corupte au făcut cerc în jurul ayatollahului de la Dracea: „Nu plecați, tovarășe secretar general!”, zbiera  to’așa  Suzănica Gâdea.
Moda folosirii „tovarășelor noastre femei” pentru funcții publice de formă datează de pe timpul lui Nicolae Ceaușescu. Mult-prea-împușcatu cerea reprezentare proporțională, dar nu toți activiștii se conformau mereu. Așa că majoritatea șefilor erau tot bărbați. După 1990, Ion Iliescu și-a promovat cu recunoștință pupilele din tinerețe. Abramburica este cel mai bun exemplu de promovare după merit, tovarăși. La fel și Hildegard Puwak.  Traian Băsescu  le-a prețăluit în cel mai înalt grad, iar Liviu Dragnea a continuat să le folosească pentru devoțiunea lor de mahala. La comanda ayatollahului, toate și-au dat demisia din guvernul lui Grindy. Unii bărbați au mai oscilat totuși, ele - nu. Datorită simțului lor de observație, ele îl cunosc cel mai bine pe stăpânul partidului-stat.
Aici ajungem la un aspect delicat. Strategii partidului-mafie știu că nu au nevoie de majorități absolute. Lor le trebuie o treime din cetățenii cu drept de vot. Aceștia au devenit captivi: beneficiarii ajutoarelor sociale și pomanagiii de toate nuanțele, majoritatea cadrelor didactice fiindcă la școli se numără voturile, profitorii de pensii speciale și, nu în ultimul rând, clanurile fidele din haita numită partid. Prin urmare, PSD poate obține 35% din voturi de la acești indivizi adânc fidelizați cu țoșca: trei mici ș-o bere, o găină congelată, un loc de muncă, o companie fantomă sau suveică, o pensie „specială” de jumătate de miliard, o sinecură etc. Ei știu că toate celelalte partide nu pot fi solidare și merg la sigur cu o majoritate relativă și formează guverne după guverne. Mituirea și abrutizarea populației, proces început de pe vremea  lui Ion Iliescu, vor da roade încă o generație.  Nu se mai poate schimba nimic, iar România va ajunge mai rău decât Grecia. Cu diferența că grecii au bani, statul grec nu are. De multă vreme, nu-i mai consider proști. Sunt doar ticăloși. Ei subminează securitatea națiunii române și nu este o vorbă în vânt. Guvernul Ciordache îndatorează România ca să plătească pensii speciale pentru clientelă. De ce oare celelalte partide, care se rup în figuri că apără democrația, nu sesizează Curtea Constituțională cu privire la pensiile speciale – cea mai crasă dovadă a unei discriminări grave. De ce ar fi „special” un parlamentar, un procuror, un general, iar un inginer care se află la baza trapezului economic nu ar fi special? De ce nu ar fi special un muncitor de categoria aV-a, care a lucrat în trei schimburi, sau un profesor?
Deci se petrec lucruri mult mai grave, decât Ordonanța 13 din iarnă. De ce nu mai ies oare în stradă bunii români de la trans-naționale? Toți știm răspunsul...
Tesla politicianistă funcționează perfect  în mâna lui Dragnea. Precis l-a instruit Traian Băsescu. Fostul prim-ministru român Dacian Cioloș a declarat că demisia lui Sorin Grindeanu este „o premieră europeană“. „Prin susținerea moțiunii de cenzură de astăzi, partidul de guvernământ a recunoscut oficial că nu este în măsură să conducă țara. Demisia lui Sorin Grindeanu este o premieră europeană, care nu poate fi explicată de niciun partener străin“, a spus el. Dacian Cioloș a avertizat că este vorba despre o aventură politică periculoasă şi despre crearea unui sistem de comandă a statului, bazată pe voinţa unui singur individ: Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat.
Fostul prim-ministru a declarat că această criză politică a avut deja un impact negativ vizibil asupra economiei - asupra ratei de schimb a leului, „ca să nu mai vorbim de semnalele din mediul de afaceri, de la investitori și parteneri internaționali, care au fost surprinși să observe tulburările politice din București.“
Traian Băsescu, ex-preşedintele României, consideră că votul de neîncredere "este o farsă prin intermediul căreia problemele interne ale Partidului Social Democrat s-au transferat asupra instituţiilor statului. Partidul Social Democrat trebuie trimis în opoziţie", consideră Traian Băsescu. El a precizat că sistemul politic al țării aminteşte de regimul României comuniste din timpul lui Nicolae Ceauşescu.  "În cadrul Guvernului, Dragnea lucrează nemijlocit cu miniştrii lui Grindeanu, în Parlament, se aude o singură voce - vocea lui Dragnea. La agenţii, în teritoriu, se întâmplă numai ceea ce doreşte Partidul Social Democrat", a spus Traian Băsescu.
După cum a anunţat IA REGNUM, pe data de 21 iunie, Parlamentul României a votat o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern condus de Sorin Grindeanu.
Fostul Guvern nu va rămâne în istorie pentru scurtimea mandatului, ci pentru nefericita OUG 13, iar coaliția PSD+ALDE prin faptul că și-a demis prin motiune propriul Guvern, a afirmat președintele Iohannnis.
”Acum, după ce unii s-au străduit destul de mult să termine repede această criză, găsim coaliția cu un nou Guvern și surprinzător cu un nou program de guernare. Noi taxe, noi impozite, după ce abia am promulgat legea prin care cresc salariile, deja se anunță contra măsuri.
Programul de guvernare a fost schimbat in puncte sensibile. Nu veți mai putea merge in fata românilor cu argumentul că acest program a fost votat. În șase luni, schimbați, de la reduceri de taxe, la reintroduceri de taxe, de la creșteri de salarii la taxă de solidaritate. Un astfel de comportament cu certitudine nu se incardează în ceea ce se numește predictibilitate fiscal-bugetară.
Un astfel de comportamnt induce dubii în rândul mediului de afaceri. Dacă va fi sustenabil - nu știm, nu am văzut calcule, dar stimați PSDiști, ALDEiști, UDMRiști, în numele românilor vă rog să terminați cu acestă țopăială fiscal-bugetară!”, i-a îndemnat Iohannis pe miniștri.




Bombonica n-are prag de ciordeală
Curtea Constituțională a României (CCR) consideră că dispozițiile penale în vigoare cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu "sunt formulate în sens larg și în termeni vagi", potrivit motivării deciziei prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate,  ridicată de Bombonica Prodana, fosta  și mereu actuala soție a președintelui PSD, Liviu Dragnea.
"Dispozițiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg și în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor cerințe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări și aplicări arbitrare/aleatorii", se arată în motivarea publicată de halatele vișinii de la CCR. To’așu Dorneanu este la aparat și această conservă prestează la fel ca Nicolae Văcăroiu sau ca Victoraș Ciorbea. Pentru Partidu-Mafie.
Cel puțin, Marinelu s-a opus anchetelor contra Blondei Norvegiene și s-a dezis de„mandatele mele”. Așa se explică și scorul foarte mic al Partidului Mișcarea Populară. El putea să construiască adevărata opoziție și a ratat din cauza...  devoțiunii excesive față de Elena Udrea. Ceilalți nu au vlagă. Nicușor Dan s-a făcut de râs când s-a speriat că Dacian Cioloș îi fură jucăria, iar Ludovic Orban umblă acum cu maimuța pe umăr în fruntea liberalilor. De unde să alegem noi un alt președinte?
Prin urmare, cineva i-a călcat drepturile omului Bombonichii, că și ea este om. Ca să nu cumva să calce drepturile omului din nou, autoritățile patriei au tras țolul și peste țambalul de la universitatea fantomă „Alexandru Ghica” din Alexandria, unde geambașul Liviu cu Bombonica și cu fiica lor au absolvit cursurile fictive și tot fictiv au participat și la examenele de licență.  Cu negri trimiși în locul lor. Cum să-i judeci dacă nu avem prag? Ordonanța de urgență nr. 13 prevedea că abuzul în serviciu va fi pedepsit numai dacă prejudiciul este peste 200.000 lei. Și am rămas tot acolo.  Mai ales că Victor Ponta a găsit un alt front de atac, mai generos: „Având in vedere că domnul președinte Donald Trump și-a angajat fiica, aș vrea să sesizăm ANI din America și DNA din America”.
Așa, Victoraș! Noi avem doar corupție, nu și corupți. Sau, dacă tot insistă unii să vadă vinovați, „Toți suntem corupți!”. Uite ce frumos sună. Câte grase nu am auzit eu spunând: „Dar toți am furat, toți am copiat în viață… Ce dacă a copiat și el lucrarea de doctorat?...” Ce contează că primește lunar 15% în plus la leafă, că are locul asigurat în magistratură, catedră universitară și el este o loază?
A ieșit de la pârnaie Dan Voiculescu, marele nedreptățit al patriei, și ne cere să-i dăm înapoi cei trei ani de pușcărie. Trei ani i s-au dat unui inginer din Brăila pentru că a cumpărat trei găini furate de doi țigani, situație înscenată fiindcă omul nu voia să-i  mai dea haleală și băutură gratis șefului de post din comuna Jirlău. Așa arată Justiția din România. Totul este o înscenare, o prosteală generalizată,  la asta ne pricepem grozav. Facem momente vesele cu cătușe la televizor ca să vadă fraierii de la Bruxelles cum combatem noi corupția, dar simulăm că recuperăm daunele provocate de mafioți. Iohannis nu mai face nici atât…
"Această lege a graţierii este foarte bine-venită. Eu am considerat după 10 ani de mandat că, odată cu alegerea preşedintelui Iohannis în decembrie 2014, s-a încheiat etapa de tranziţie. România are toate instituţiile, are cea mai mare parte a legislaţiei total adaptată legislaţiei europene, chiar dacă în unele zone, dacă ne referim la Justiţie, încă moştenim apucături din Codul penal din 1968, dar, evident, suntem în progres. România are nevoie de un moment zero în opinia mea şi de adaptarea sistemului de justiţie românesc la realităţile unui sistem European, care, în acelaşi timp în care vizează recuperarea daunelor, vizează şi recuperarea omului”, l-am auzit pe Traian Băsescu spunând asemenea parascovenii și nu-mi venea să cred. Să fii un președinte de care și-au legat românii atâtea speranțe și tu să sfârșești alături de un nătărău ca Șerban Nicolae… Așa că Neculai Onțanu a fost iertat fiindcă hoția s-a… prescris. Dan Radu Rușanu este un înger, dar s-o întrebăm pe sora lui ce crede… Relu Fenechiu a ieșit uscat și curat, dar ărejudiciul nu s-a recuperate nici după el. Iar exemplele curg.
„Momentul zero” pentru dezmăț național! Cine a furat până acum să fie sănătos cu toate rubedeniile lui pe cinci generații! Halal luptă contra corupției! Am avut senzația că mi-a aruncat o căldare cu apă rece în cap… Și eu am crezut că acest om se poate opune nemerniciei generalizate de la noi… Așa am ajuns să mutăm Uniunea Scriitorilor la pârnaie.
Noroc că a venit Mihai Tudose la frâna Guvernului fiindcă nu știam ce să ne mai facem. Sigur, aveam ideile ciuce din programul lui Liviu Dragnea – „Ce este al vostru trecem la Teldrum că poate nu mai întreabă nimeni” – dar trebuia cineva să le pună în aplicare și să spună în final că ar fi făcut altfel dacă îl lăsa baronul de Dracea…De exemplu, ar fi dat mai multe pensii speciale de 400.000 – 500.000 de lei, fără cotizație la fondul de pensii. A, nu mai avem bani? Împrumutăm fiindcă oricum nu mai avem nicio răspundere penală pentru ce facem la guvernare.  Putem să ducem și guvernul cu totul acasă. „Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propziții scurte: Dacă ceva funcționează, taxează-l ! Dacă acel ceva continuă să funcționeze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcționează, subvenționează-l !” Așa scria același Ronald Reagan, dar el nu a avut norocul să cunoască ideile ciuce din programul lui Liviu Dragnea.
Cum spuneam, ce fac acum clienții noștri este mai grav decât ordonanța 13 din iarnă și nu mai iese nimeni în stradă. Semn că am căzut la pace cu transnaționalele… Tocmai ne speriasem… În schimb, revolte grele au izbucnit în Brazilia când fetele de la școlile de samba au auzit că procurorii noștri vor să-l salte pe geambașul de Dracea.
„Suas mãos fora Livinhiu Draglinhiu” – Jos labele de pe Liviu Dragnea!, strigau fetele din Rio de Janeiro. După care cântau și dansau: „Samba sim, não trabalhar, batalhando, roubo sim!” – cu aproximație, „Samba, da! Muncă, nu! Ciordeală, da!”.
Și o luau de la capăt.
Noroc cu Tăricelu că el este mai tare ca Ionel I.C. Brătianu. Daaa! Această comoară de politruc, care prezenta chiloți Tetra ca să-l vadă Leana la Adesgo și la Apaca, era cel mai potrivit să vorbească despre evenimentele din timpul Primul Război Mondial și despre importanţa Parlamentului într-un stat. "Privind acum înapoi cu un veac, înţelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituţie printre altele, o putere alături de ele. Parlamentul este sinteza naţiunii pe care o reprezintă. Este garantul supravieţuirii naţiunii (...) Naţiunea există atât timp cât Parlamentul ei lucrează", a afirmat el. Preşedintele Senatului a arătat că Parlamentul din 1917 a transmis un mesaj care este actual şi astăzi: "O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, Capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament". Deci putem să ne pierdem teritoriul, să-l dăm cum a înstrăinat el platoul continental, important este că rămâne Tăricelu. Numai un nătărău poate gândi așa.
Ce frumos povestește Ioana Valmar, una din numeroasele neveste ale lui Tăricelu: "La nunta lui Dan Andronic, am fost însoţită de fostul meu soţ şi am stat la aceeaşi masă cu Shimon Shevez, fiind prezent şi Tal Silberstein. Întâlnirea cu Remus Truică a avut loc la domiciliul acestuia din Snagov", a spus fosta soţie a lui Călin Popescu Tăriceanu.  "Ştiu că Tal Silberstein şi Dan Andronic au fost la locuinţa noastră până în 2008. După acest an nu-mi amintesc, dar ştiu că s-au menţinut nişte relaţii. Nu cunosc dacă Remus Truică a discutat cu soţul meu despre retrocedarea de bunuri sau drepturi succesorale. Nu-mi amintesc că în perioada 2006-septembrie 2011, dată la care am divorţat, Truică Remus să fi fost la domiciliul nostru. Între fostul meu soţ şi Remus Truică nu au existat relaţii profesionale, posibil să ne fi întâlnit la diferite evenimente. Mosche Agavi a fost, la un moment dat, clientul biroului meu notarial, la care a încheiat câteva acte, fără legătură cu această retrocedare", a declarat Ioana Valmar. De la Adrian Năstase și de la Vântu, același mire Dan Andronic a trecut la Traian Băsescu. Cum să pută?...

Umilirea președintelui
Speriat de revolta din Brazilia, Donald Trump i-ar fi cerut lui Iohannis să-și țină procurorii în… lanț. Nici pentru America nu ar fi ușor să ducă în cârcă până și răzmerița din Brazilia. Subminează Casa Albă! Așa se explică și prestația excelentă a lui Klaus Iohannis de la Casa Albă: însuși liderul lumii îi ceruse un serviciu. Putea să se opună? Și de bucurie, a uitat să-și mai citească discursul scris de doamna Pralong sau Prelung. Cu insinuări de la școala lui Gyiury Soros. Motiv pentru care Livinhiu Draglinhiu are toate hustificările din lume să-l urască pe Soros sau invers, oricum, nu e prea clar aici. Ce zice Dorel de la Smîrdioasa? „Văzurăți, bă? Șefu-i tare, bă, se bătu și cu Soros!...”
A fost primul discurs al lui Klaus Iohannis, care a plăcut și mi-a plăcut. Uite că se poate, dar să renunți la zidul de maculatură dintre tine și oameni, să se vadă privirea. Așa că americanii au continuat să-l injure pe președintele lor. Pentru prima dată în istorie, serviciile secrete americane demonstrează că rușii au instrumentat Campania electorală. Și o țin langa! Gravă eroare! Atunci, pentru ce mai plătește regește  poporul american serviciile secrete, dacă Ivan Turbincă își bea vodka și tabaciokul  prin trandafirii de la Casa Albă? Eu știu că așa este, mai ales că se cunoaște acum ce făceau agenții Orcestrei Roșii lui Stalin prin toată Europa și prin America. Cine nu crede să citească memoriile generalului Pavel Sudoplatov și va înțelege. Dar nu voiam să fiu martorul unor asemenea scene penibile: președintele american este agent de influență al Rusiei și noi ne-am făcut datoria! Veți vedea că Donald Trump va fi mai anti-rus decât Ronald Reagan, numai să scape de această bănuială stupidă. În schimb, Hillary Clinton a primit șpagă de la Kiev în campania electorală exact din banii pe care Ucrtaina îi împrumutase de la Fondul Monetar Internațional, cu ajutorul lui Barack Obama. Presa este de această parte, iar președintele nu se poate apăra și va fi mereu provocat să gafeze, mai ales că nu este defel complicat să lucrezi  un asemenea temperament.  
Dar nu despre această umilire voiam să scriu eu. Se duce Klaus Iohannis la boanghinele din Harghita și acolo este pus într-o situație teribilă: aleșii secuilor îi cântă imnul secuiesc și președintele României stă în picioare, apoi îi dăruiesc steagul Ținutului Secuiesc. Fâșneț din fire, președintele nostru avea un tricolor de la București și i l-a oferit infractorului la schimb… Ce reacție înțeleaptă!, avea să se minuneze Hoardă la emisiunea lui. Bogdan Rareș sau Rareș Bogdan era  în al nouălea cer. Ce prestație! Din cauza lui Traian Băsescu își permit ungurii. Dar Marinelu a ieșit mult mai bine dintr-o situație similară pentru că are și simțul umorului. Existau alte două variante de reacție pentru Klaus Iohannis: să le ceară celor din administrația locală și centrală să respecte legea  insemnelor naționale și să plece; să rămână în fața acestor sălbatici și să-l întrebe cum respectă ei pe plan local drepturile românilor din Harghita, lucru pe care nu l-a făcut niciun președinte. Iar viața românilor de-acolo continuă să fie un calvar. Sub nasul nostru, nu în Ungaria! Așa că președintele nostru a fost mult mai umilit decât Donald Trump la el acasă.
Ca să atragă voturile UDMR pentru moțiunea contra lui Grindy, geambașii lui Dragnea au coborât mai mult decât oricând în aceste trei decenii. "În loc de Tricolor, PSD şi ALDE arborează Steagul Ţinutului Secuiesc. Dragnea şi Tăriceanu vând şi istoria ţării pentru voturile UDMR la moţiunea de cenzură. În comisiile de la Senat s-a votat ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare în România. Ticăloşii se fac a uita, că la 15 martie 1848, Dieta de la Pesta vota, printre altele, alipirea Transilvaniei la Ungaria. A trebuit să se ridice moţii lui Iancu, alţi români şi saşii, la luptă, pentru ca Transilvania să nu fie parte a Ungariei Mari", a scris Traian Băsescu pe contul său de Facebook. "Zeci de mii de români din Transilvania au fost ucişi de armatele conţilor maghiari, sate întregi au fost rase de pe faţa pământului, sute de mii de români au plecat în pribegie. Iar PSD şi ALDE vor să facem din 15 martie 1848 zi de sărbătoare recunoscută pe teritoriul României, în schimbul câtorva voturi la moţiune.
Măi ticăloşilor din PSD şi ALDE, credeţi că, în viaţa voastră, veţi mai putea merge la Ţebea ? Dar în Ardeal ? Pe maghiarii din România nu-i opreşte nimeni ca pe 15 martie să sărbătorească la Budapesta", a precizat Traian Băsescu.


Mircea Geoană a rămas președintele României

Având de-a face cu o populație prostită, mafia s-a scremut să demonstreze că Traian Băsescu a pierdut alegerile în fața Prostănacului. Nu PSD este maestrul furturilor electorale și de orice natură. Dușmăniile vechi se alimentează continuu, dar nu credeam că trebuie să-i aducem iar pe la nări lui Geoană iluzoria funcție de președinte.
 “Cât de mult sau cât de puţin a contat vizita mea în seara de dinainte este o chestiune, încă o dată, subiectivă. Eu cred că a contat puţin, că a fost un pretext. Cred că este mai interesant de văzut cine stătea pe urmele unui candidat prezidenţial, cu o noapte înainte, făcând astfel de poze. Filiera în care a ajuns această chestiune mi se pare mai relevantă pentru discuţia de astăzi decât opţiunea mea, inspirată sau mai puţin inspirată, de a face această vizită. În opinia mea, şi vă spun asta fără nicio intenţie de revenire în politica românească, că a fost un pretext, a fost folosit, şi care a avut un impact, din punctul meu de vedere, modest. Diferenţa de voturi era mai mult decât acoperitoare pentru orice eventual impact negativ al vizitei mele în acea seară Cred că suntem în Cartea Recordurilor: un ofiţer acoperit (adică Turcică) moderează o dezbatere prezidenţială. În sine, este o operaţiune excepţională. Nu ştiu dacă există undeva în lumea democratică cât de cât autentică o situaţie în care un ofiţer acoperit să modereze. Cum un ofiţer acoperit a ajuns în situaţia respectivă, asta este iarăşi o întrebare interesantă ", a pâlpâit din nou flacăra violet a lui Mircea Geoană.

Angela Merkel: Vremea "în care ne puteam baza unii pe alții e aproape încheiată"

Geniala doamnă cancelar crede că poate să dea cu tifla Americii după ce Germania a fost salvată de la groapă prin Planul Marshal. "Perioada în care ne puteam baza în totalitate unii pe alții e aproape încheiată. Este sentimentul pe care l-am trăit în aceste ultime zile, a declarat Angela Merkel în timpul unui miting electoral  la Munchen, în sudul Germaniei. Noi, europenii, trebuie să ne luăm soarta în mâini. Trebuie să ne batem pentru propriul destin".
Cu ochii spre Moscova, Berlinul cântă aria nerecunoștinței față de America. Și nu e bine pentru toată Europa, în general, și pentru noi, în special. Cunoaștem bine pe seama cui s-a înțeles Berlinul cu Moscova. Nu numai pentru pactul Molotov-Ribbentrop, dar și pentru recentul proiect de gazoduct Nord Stream. Cu o Ucraină volatilă și explozivă, cu o Turcie imprevizibilă și înarmată până în dinți, cu o Ungarie tot mai revanșardă, noi nu ne putem permite aventura să urmăm orbește Germania. Faptul că s-a repus în discuție o posibilă aplicare a punctului 5 din Tratatul Atlanticului de Nor mă face să cred că e posibil să se repete o asemenea stare de spirit printer aliații noștri de nădejde…
Înseamnă că venerabila doamnă a lipsit de la lecția de istorie, oferită lumii întregi de marele ei înaintaș… Helmut Kohl, fostul cancelar al Germaniei, a încetat din viaţă pe 16 iunie, la vârsta de 87 de ani, anunţă tabloidul "Bild".
După cum scrie ziarul, Helmut Kohl a murit la el acasă, în orașul german Ludwigshafen am Rhein.
Helmut Kohl a îndeplinit funcţia de cancelar al Germaniei în perioada 1982-1998.
El este singurul politician german, care a ocupat această funcție timp de patru mandate consecutiv.
Helmut Kohl a jucat un rol uriaş în procesul de unificare a Germaniei şi a Europei, dar şi pentru încheierea războiului rece.
(Tinerii care au crescut în cei 16 ani, în care Helmut Kohl a fost cancelar, ştiau, de pildă, că acesta îi invita pe oaspeţii de stat aleşi chiar la el acasă, în Oggersheim, localitate din landul Renania-Palatinat şi că le oferea, între altele, Saumagen, mâncarea sa preferată, tipică regiunii, care se prepară din stomac de porc. Mai ştiau că şeful guvernului federal îşi petrecea, an de an, vacanţa de vară în Austria, în frumoasa regiune a Lacului Wolfgang, că făcea, cu regularitate, cură de slăbire, că scădea în grutate, dar că se şi îngrăşa repede la loc, că în timpul liber purta adesea veste tricotate de lână. Bancurile cu Helmut Kohl circulau intens şi mulţi se amuzau pe seama staturii sale înalte - 1,93 m - şi mai ales a greutăţii sale corporale. Şi poate, tocmai din cauza acestei apariţii, nu puţini l-au subestimat. Helmut Kohl, însă, a ştiut întotdeauna foarte bine ce vrea şi cum să-şi atingă scopul.
Helmut Josef Michael Kohl, născut pe 3 aprilie 1930 la Ludwigshafen, a aderat deja la vârsta de 17 ani la Uniunea Creştin-Democrată, CDU. A studiat istoria şi dreptul, iar în 1953 şi-a susţinut teza de doctorat. În tot acest răstimp a fost şi foarte activ politic. La vârsta de 39 de ani, Helmut Kohl a devenit cel mai tânăr premier de land în Renania-Palatinat. În 1976 a fost propus de Uniunea Creştin-Democrată/ Creştin-Socială, CDU/CSU, drept candidat pentru funcţia de cancelar federal, la alegerile pentru Bundestag. Deşi a obţinut 48,6 la sută din voturi, nu a reuşit să destrame coaliţia social-liberală de la Bonn, aflată sub conducerea cancelarului Helmut Schmidt.
Şase ani mai târziu însă, pe 1 octombrie 1982, Helmut Kohl şi-a atins ţelul. Nu prin voinţa poporului, ci în urma unui vot de neîncredere contra cancelarului social-democrat Schmidt. Kohl a reuşit să-l convingă pe liderul FDP, Hans-Dietrich Genscher să rupă coaliţia cu social-democraţii. Cu ajutorul liberalilor, aşadar, Kohl a ajuns cancelar. Printr-o procedură controversată, Kohl a determinat organizarea de alegeri anticipate câteva luni mai târziu, pe care le-a câştigat.
Când, în iunie 1989, şeful de stat sovietic, Mihail Gorbaciov, s-a aflat în vizită la Bonn, deşi nu se întrezărea o cădere a Zidului Berlinului, Kohl l-a întâmpinat cu cuvintele: "De vizita dumneavoastră sunt legate multe speranţe. Atât în ţara dumneavoastră cât şi în a noastră".
Apoi evenimentele s-au precipitat, Zidul a căzut şi Helmut Kohl s-a grăbit să adopte un plan de acţiune în vederea reunificării Germaniei. Pe de o parte cancelarul s-a străduit să năruie temerile comunităţii internaţionale faţă de o Germanie puternică, reunificată. Pe de alta, le-a promis est-germanilor o viaţă mai bună şi "ţinuturi înfloritoare", expresie intrată în istorie.
În pofida acestor promisiuni, în pofida contribuţiei de solidaritate, pe care vest-germanii au suportat-o în sprijinul est-germanilor, şi pe care, de altfel, o mai suportă şi astăzi, situaţia din cele cinci landuri federale noi s-a ameliorat mai încet decât se aşteptau mai ales est-germanii. Dezamăgirea locuitorilor din ţinutul fostei RDG a dus la scăderea popularităţii cancelarului Kohl. Alegerile parlamentare din 1998 au pus capăt celui mai lung mandat de cancelar din istoria Repubicii Federale, pe care Kohl l-a deţinut timp de 16 ani. Coaliţia conservator-liberală a fost înlocuită de una social-ecologistă, condusă de cancelarul social-democrat Gerhard Schröder.
La scăderea popularităţii lui Kohl a mai contribuit afacerea cu donaţiile ilegale, care a avut drept urmare retragerea preşedinţiei de onoare a CDU şi pierderea mandatului de deputat în Bundestag.
În iulie 2001, Hannelore Kohl, cea cu care fusese căsătorit peste patru decenii, şi-a pus capăt zilelor, suferind de o boală incurabilă.
Au trecut anii şi peste scandalul donaţiilor ilegale s-a aşternut încet, încet uitarea, sfatul fostului cancelar fiind din nou căutat de creştin-democraţi. Helmut Kohl s-a recăsătorit în anul 2008.
Ex-cancelarul german Helmut Kohl a intrat în istorie drept artizan al Unităţii germane şi personalitate remarcabilă în procesul de unificare europeană. Actuala şefă a CDU şi a guvernului de la Berlin, Angela Merkel a precizat că „se înclină în faţa realizărilor de-o viaţă” ale acestui om de stat ajuns la cârma Germaniei Federale şi devenit autorul „unui capitol de istorie germană şi europeană”.
Unificatorul Germaniei a riscat totul pentru reîntregirea naţională a ţării sale. Probabil că mulţi nemţi care îi reproşează tocmai reunificarea nu pricep încă semnificaţia adâncă a contribuţiei lui Helmut Kohl la noul destin al Germaniei. El a fost un autentic om de stat, cu viziune asupra naţiunii sale. Un om de la care trebuie să învețe și politicienii noștri.


Rogozin a deturnat un avion și o luă peste sfârlă

În sfârșit, m-am simțit și eu mândru că mi-s român, la fel ca în anul 1968, când Nicolae Ceaușescu s-a revoltat împotriva Moscovei și a condamnat invadarea Cehoslovaciei. Pe 28 iulie 2017, Dmitrii Rogozin și-a propus să vină în guliai la Tiraspol. Acest Ivan Turbincă voia să-l ia de-o ipă și pe Igor Dodon, președintele lui Putin de la Chișinău, și să sărbătorească acolo 25 de ani de când rușii au adus pacea și bunăstarea pe însângeratul Nistru. Andrei Galbur, ministrul de Externe de la Chișinău, l-a convocat pe Farit Muhametșîn, ambasadorul Rusiei în Republica Molotov, și l-a avertizat că autoritățile maldavane nu agreează organizarea unilaterală a unui asemenea eveniment. Mai ales că, pentru românii de peste Prut, este o mare umilință înfrângerea din anul 1992 în fața  Rusiei. Mircea Snegur a acceptat atunci toate condițiile puse de Boris Elțin și de Igor Smirnov, dar nimeni de la Chișinău nu a denunțat acel acord de armistițiu jenant pentru respublică. „Cine să-mi interzică ce mie ACOLO?”, a ripostat Rogozin pe Facebook, că așa se poartă: politicienii își aruncă fustele-n cap pe internet, să vadă poporul vitejia lor. A anunțat că vine cu un avion militar, după care a negat că a scris el așa ceva. Și a venit cu un avion de linie S7 al companiei Globus, în care se aflau 165 de pasageri. Majoritatea erau basarabeni care mergeau pe ruta lor obișnuită Moscova-Chișinău. Spre surpriza lor, au aflat în aer că zboară spre Minsk, de-acolo pe deasupra Poloniei, a Slovaciei și apoi a Ungariei. Deasupra Slovaciei, au aflat că avionului nu i se permite să treacă peste România fiindcă la bord se află un om sancționat de Uniunea Europeană: Rogozin. Aviatorul a cerut Ungariei să-i permită aterizarea la Budapesta, dar nu i s-a permis. Ivan Turbincă este moțocos, el nu permite să i se spună adevărul. De nevoie, s-a întors la Minsk și de acolo a plecat la Moscova cu altă cursă. Pasagerii au ajuns speriați la Chișinău, după 12 ore de întârziere. Erau niște ființe inferioare pentru Rogozin, care nu grăiesc „pa celaveceski” (adică omenește), deci nu se puteau supăra. S-a supărat în schimb tot Rogozin. A dat un interviu la televiziunea „Rassiia 24”, unde a spus că moldovenii sunt țigani. „Niște țigani. A venit o delegație guvernamentală de la Chișinău la noi. Se țigăneau în tot felul, cerșeau tot felul de fleacuri pentru ei”, spunea Rogozin. În schimb, România „este o marionetă a Americii. Așteptați voi, ciubotelor, și o să vedeți răspunsul meu…” A doua zi, Ivan Turbincă a șters toate injuriile de pe Facebook și a acuzat România că a pus în pericol viața pasagerilor.
Conform limbajului juridic din domeniu, cel care deturnează un avion cu pasageri de la ruta lui cunoscută public se numește într-un singur fel: terorist. Nu există alt termen, chiar dacă huliganul poate să fie bolnav psihic. Aici nu este cazul fiindcă Dmitrii Rogozin este reprezentantul special al președintelui Vladimir Putin pentru Transnistria și el a promis că va respecta suveranitatea Republicii Moldova. Așa că toți pasagerii se pot constitui parte vătămată și pot cere despăgubiri statului rus pentru deturnarea avionului.
Presa și politicienii ruși susțin că România este vinovată „fiindcă nu a permis survolarea teritoriul ei pentru avionul de pasageri pe ruta Moscova-Chișinău”. Dacă acel avion chiar mergea la Chișinău, ce căuta pe deasupra României? Rusia nu poate să recunoască totuși că Ucraina nu i-a permis survolul lui Rogozin, că la fel a procedat și Republica Moldova.
Orgoliul cosmic al lui Ivan Turbincă îl face să intre în conflict până și cu Dumnezeu, numai să nu accepte adevărul. Când se va vindeca de această boală organică, Rusia va fi pregătită pentru relații moderne, democratice cu țările din jur. Inclusiv cu România. Însă, până atunci, mai este mult și Putin preferă să folosească un grobian care face praf prestigiul Moscovei în lume.

                                                      Viorel Patrichi


























joi, 20 aprilie 2017

Cu botul pe labe. „Atât am putut...”
„Primesc și dau șpagă decât până la 199.999 lei!”

România lucrului țapăn făcut. Națiunea s-a trezit și apoi a… ațipit

România lucrului țapăn făcut
Națiunea s-a trezit și apoi a… ațipit

Noaptea pe fulgerătură,/ Atuncea caii se fură./ Când e negură și ceață,/ Atuncea caii se-nhață!...”
(Cântecul unui hoț de cai)
Națiunea e în alertă, e vie și e foarte nemulțumită”
(Klaus Iohannis, un președinte parțial reșapat)
Națîunea s-o trezît ș-apăi iar o ațîchit”
(Cântec de grătar cu iarbă verde de la Asău).
Primesc și dau șpagă decât 1998.999 de lei!”
(Floclorul juvenile din Piața Victoriei)


Am avut bucuria gazetărească să-l cunosc pe nepotul „căpitanului de județ” din acest „cânticel” din Oltenia. Jandarmul de demult l-a prins într-un iarmaroc pe un țigan care fura și mânzul din iapă. Îl căuta de multă vreme. Geambașul l-a rugat pe căpitan să-l sloboadă și, drept recunoștință, peste o săptămână , îi va face un cântec. Ofițerul l-a lăsat să plece și, la târgul următor, țiganul s-a ținut de cuvânt:a venit la întâlnire și i-a cântat acest cântec despre tâlhărie. Și, culmea, „căpitanul de județ” a fost așa de impresionat, încât l-a lăsat liber pe țigan. Când te uiți la Liviu Dragnea care și-a cumpărat cocotieri de un million de dolari în Brazilia și procurorii nu-l întreabă cum și-a făcut el averea din leafa luată numai de la stat, la fel cum nu l-a întrebat nimeni nici pe Adrian Năstase, alt mare lefegiu de stat, mă gândesc că noi toți am rămas„ pe fulgerătură” și astăzi. Mai précis, cu ochii în fulger! Nu în soare. Care Uniune Europeană, ce NATO? Să fim serioși! Nimic nu s-a schimbat în esență pe tărâmul plângerii.

Cu mustăcioara lui de geambaș, împărat la Casa grande din Cumbuco, Liviu Dragnea pare gingaș ca o floare de bostan: orice albină care se apropie de ea iese galbenă toată. Este și cazul bondarului Florin Ciordache, care a terminat Facultatea de Drept la… Bălți, la fel ca mine. Dacă l-am căuta noi la diplomă, ce surprize am avea, la fel ca în cazul lui Liv-iu, care a absolvit a doua facultate la… Alexandria. Știe mnealui cum și-a luat licența. Ca Piedone carnetul de șofer la Pitești. Dar știm și noi, numai autoritățile nu vor. Și nici autorii de „cânticele” pentru suflat în vuvuzele de pe la televiziuni.
Și dă Liv-iu jumătate de million de dolari evident, din banii partidului, și se duce cu Grindeanu la masa cu rugăciuni și lumânări a lui Donald Trump. Că doar are cine plăti. Ăla micu l-a pupat de încurajare și liderul mafiei roșii l-a atins discret pe o bucă, după care întinde mâna spre cel mai tare om al Planetei albastre: „Liv-iu!” Trump face ochii mari: „Leave-you? Why do you want to leave me now?” „Nău, nău…Mai neim iz Liv-iu!”  „What the fuckin' name is this? “Leave you”?  „Ies, sior. Liviu. Ai em ză tărrd men in Răumenia. Bat ai em ză bos ăv Răumenia!” „The Third Man? The boss? A great movie!”  „Nău, sior, not muvi. Ai em from Răumenia.” „Congratulations, Budapest!” „Nău, nău, Răumenia. Răumenia iz a greit cauntri in Iurop... Răumenia! Neito! Caracal! Smîrdioasa, Dracea, hanting, Tiliorman!”
 (Aici, pentru că cei doi preşedinţi au trecut la discuţii
geostrategice şi de securitate, textul e cenzurat). 
O oră mai târziu, pe twitter. @realDonaldTrump apare comunicatul de importanță majoră pentru Pământ: „I had
a great meeting with Leaveyou. What a fuckin’ nice guy! We
will make Romania great again too! Ștefan țiel Maure! Mare Negre lac răumănesc, ia!...”
Și marele ayatollah conduce România din umbră. Mai nou, a pus de-o sfadă subțire cu dottore Victoraș Ponta, să creadă lumea că se iau de păr. Să aibă circ. Să uite de Ordonanța 13 din 31 ianuarie. După plecarea lui Viorel Hrebenciuc, Partidul Flăcării Violet are un specialist mai vârcolac în științe magice: Codrin Ștefănescu. Citind el în Cartea Morților Gâtuiți, a ajuns la concluzia că Ordonanța 13 trebuie dată pe 31 ianaurie, care este tot 13 întors. Că și Partidul Flăcării Violet este întors de la țâța poporului și el se întoarce mereu la supt. Cine să-i pună botniță?...
Văzând eu ce pune la cale Codrinel, am ieșit cu motanul Osiris la miting. Ger de trosnea șina tramvaiului, dar am avut un success la femei ca niciodată. Toate-l mângâiau și-l flocăiau. Poate de accea nu a înghețat săracu’ de frig. Deasupra urechilor i-am montat o antenă minusculă G16. Așa am recepționat pe aplicația mea de mobil undele psihotronice, care veneau dinspre Dealul Cotrocenilor. Iar în centru, se profila și dispărea, apoi iar se contura chipul diabolic al lui Gyuri Soros. Abia atunci am înțeles câtă dreptate au doctorii în tainele flăcării violet de la Partidu lu Mukles. E clar, situația din România s-ar calma definitiv dacă Liviu Dragnea ar face ca Erdogan în Turcia: un regim personal, coerent, consecvent, fără opoziție neghioabă, care să-l abată de la drumul neabătut din Programul de guvernare, supranumit deja de unii „Ideile ciuce de la Dracea”. Nici Bombonica n-ar mai avea necazuri cu judecătorii care nu cunosc măcar pragul până la care poți fura ouăle de sub cloșcă: le iei pe toate, poți să iei și cloșca, și cuibarul sau cum facem?

Mafia scoate națiunea în stradă

Pentru cei care încă mai cred că s-a făcut o nedreptate pentru Dottore, reamintesc că, în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz citează din Decizia nr, 8 din 11.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție: „limbajul juridic este caracterizat de uniformitate, el neputând fi folosit în mod diferit, ci reclamând o preluare întocmai de către utilizatori (...) se reține că în astfel de lucrări originalitatea este atenuată de forma de exprimare a ideilor sau de redare a informațiilor, ce conțin un limbaj de specialitate, aproape standardizat”. Procurorul adaugă „În urma analizei comparative a operelor s-a constatat că lucrarea în litigiu are o structură proprie, care exprimă amprenta personală a autorului și nu se aseamănă ca tot unitar cu vreuna din lucrările presupus a fi plagiate. Aceste aspecte, coroborate cu împrejurarea că dreptul la paternitatea unei opere nu poate fi privit separat de dreptul la integritatea acesteia conduc la concluzia că Victor Ponta, prin conceperea și publicarea lucrării nu și-a însușit calitatea de autor al operelor (...) Aspectele sesizate prin denunțul formulat nu s-au confirmat, motiv pentru care fapta nu există”. Iată dovada „profesionalismului” de procuror năimit în România. Contestația formulată de Adrian Papahagi, Mihail Neamțu și Augustin Ofițeru (denunțători în cauză), prin care au cerut infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și redeschiderea dosarului, a fost respinsă atât de procurorul ierarhic superior, cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În 2016, lui Victor Viorel Ponta i s-a retras în cele din urmă, în mod oficial, titlul de doctor, în urma unei noi investigații urmate de decizia de plagiat din partea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Fenomenul Ponta a fost continuat de fenomenul Ciordache, pus de Liviu Dragnea ministru la Justiție ca să-l scape de condamnare și să-l facă premier pe geambașul de Smîrdioasa. Toate aceste sfidări au determinat națiunea să iasă în stradă contra mafiei de partid și de stat.
Mă simt vinovat acum pentru că nu mai credeam că tineretul nostru va mai continua ce am început noi, lihniți de foame și rebegiți de frig, în decembrie 1989. M-am înșelat…
Dragnea îl schimbă pe Ciordache cu distinsa și stimata Ana Birchal la Justiție. Interimar. Această româncă autentică a fost totdeauna de partea cealaltă, a binelui, și a devenit rapid o simboală a Justiției noastre obiective și chioare. Și apoi, a coborât pe Bahlui la vale Tudorel Toader de la Iași.

Trăirea lăuntrică” cere demisia procurorilor

Deci a urmat ca titular la Justiție Tudorel Toader, fost rector la Universitatea din Iași, care a prestat adânc pentru mafia roșie, inclusiv contra lui Traian Băsescu. După principiul „Partidul e-n toate, e-n cele ce sînt/ Și-n cele ce mâine vor râde la soare!”. Obiectivul este același: demiterea procurorilor Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr. Și Tudorel găsește formula magică: decât să vă dau eu afară pentru că așa cere ayatollahul de Smîrdioasa, mai bine plecați voi, convinși de propria „trăire lăuntrică”. Nici Trahanache nu putea găsi o asemenea formulă.
"Zilele următoare, voi avea discuţii cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, cu Augustin Lazăr, şi, separate, cu procurorul şef de la Direcţia Naţională Anticorupţie, pe tema despre care vorbim, evoluţiile acestea, modul în care dânşii s-au raportat la lege, la standardul constituţional, la standardele Comisiei de la Veneţia. În decizie am văzut foarte multe paragrafe în care Comisia spune că trebuie trasă linie între răspunderea politică şi răspunderea juridică penală, că decidentul, legiuitorul trebuie să aibă libertatea alegerii, oportunitatea actului normativ, că legiuitorul nu trebuie să aibă presiunea răspunderii penale, că actele normative por fi cenzurate prin proceduri normale şi constituţionale. Aşadar, voi avea zilele următoare discuţii separate cu dânşii pentru a le vedea punctul de vedere", a declarat Tudorel Toader, la Antena 3, întrebat ce măsuri va lua după motivarea Curţii Constituţionale, referitoare la conflictul DNA-Guvern. Pentru că venerabilii în halate vișinii tocmai dăduseră o decizie din care poporul să priceapă că Guvernul poate face tot ce vrea contra noastră. Cum să nu se conformeze Valer Dorneanu, pupilul pus acolo la indicația dată de Bătrâna Deșcă? La fel ca românul Sașa Bârlădeanu, Valer Dorneanu a fost mâna dreaptă a lui Ion Iliescu pentru poțiuni scabroase.
Ministrul Justiţiei Chioare a sugerat că nu exclude o demisie a celor doi. "Eu nu exclud ca, în lipsa unei proceduri declanşate de mine, să aibă dânşii iniţiativa unei proceduri lăuntrice individuale privind modul în care s-au poziţionat la dispoziţiile legale, constituţionale şi chiar în dezbaterile din spaţiul public, într-o perioadă atât de sensibilă, când lumea are o trăire deosebită, o aşteptare deosebită, în 2017, când ne aflăm", a mai adăugat Tudorel Toader.
Ce mai contează că legea „nedreaptă și profund neconstituțională” (apud ayatollahul Dragnea), prin care se interzice pușcăriașilor să mai intre în guvern, a fost semnată de același Valer Dorneanu, în calitate de președinte al Camerei Deputaților, votată de PSD și promulgată de Ion Iliescu? Să poată veni și Nepotu Mătușii Tamara să ne fericească din nou.
Și l-a chemat Diavolu Șchiop pe marele Radu Banciu la pârnaie ca să-i acorde un interviu cu mesaje directe și subliminale. „Adrian Năstase este un titan al gândirii. Ion Iliescu este un om bun, el a împiedicat destrămarea țării”. Sigur că eram încântat să aud aceste adevăruri fundamentale, rostite de Sorin Ovidiu Vântu, unicul om de afaceri autodidact din România… Adevăruri în care mai ales el crede cu prisosință.
Așa că, după ce elitele tinerilor au ieșit în piețele marilor orașe, uimind pentru a doua oară lumea întreagă, după revolta din decembrie 1989, mafia roșie a continuat să facă tot ce știa: să Ciordache. Nu a reușit Florin Iordache, nu este în stare Tudorel Toader să îngroape bunul simț politic, scoatem la interval alți doi berbeci din partid: Șerban Nicolae și Eugen Nicolicea. În fiecare individ de asemenea calibru, sălășluiește câte-o statuie vie pentru mafia roșie. Ei pot să zburde liber, mai ales că „națîunea o ațîchit”, cum spunea Jicî Scăraru din Arsura, Vaslui. Șerban Nicolae visează sî fie măcar o zi ministru la Justiție și atunci prestează pentru mafia: el crede că au ieșit în stradă numai „femeile cu barbă”. Bântui-l-ar!
Dincolo, la ALDE Tăricelu, sfada este reală după ce Ăla Micu nu a mai suportat măgăriile făcute de Inimă Zburdalnică. Tăricelu și-a pus peste tot apropiații la conducerea filialelor din provincie, contrar voinței democratice a oamenilor din teritoriu. Ca să poată controla partidul de pe motocicletă.

Cu prostul sau cu hoțul?!

Tertium non datur!
Dixit vânătorul Ion Țiriac.
Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”.
Sau cum mi-a spus bunul meu prieten Florin de la Crăiești în ajunul alegerilor: „Fură e ice fură, da’ me dă și nouă!”
Cum putem scoate populația României din acest handicap mintal, în care a târât-o mafia roșie? Prin educație? Iată o întrebare la care eu nu am găsit răspunsul. Iar Ion Țiriac se erijează în mentorul lor moral:
"Oamenii ăștia au autorizația să se unească așa și să mărșăluiască? Oare nu sunt mânați de la spate de cineva?"
"Mă intreaba oamenii: Măi, ce-i cu voi românii? Voi sunteti sănătoși la cap? Avem alegeri, avem o coaliție la mai bine de 51%. Din ce am înțeles, președintele României nu a aprobat primul guvern. Nu știu dacă are el obligația să ne spună de ce nu l-a aprobat. Însă pe al doilea l-a aprobat, iar după 10 zile, iese cu câteva mii de oameni într-o piață, acolo, și vor să dea jos Guvernul care a stat 10 zile. Acum vă întreb eu: De ce? Bineînțeles că Guvernul nu face ce dorește, că după ce trece pe la Parlament să-i aprobe ceea ce dorește și are mai multe manete de control.
Toți aceia care vin acolo cu pancarte tipărite bine. Oare nu este mânat de la spate de cineva? Oamenii aceștia au autorizația să se unească și să mărșăluiască? Adică ei se adună pentru că nu sunt de acord cu cei care au votat în majoritate. Este asta democrație sau anarhie? Deocamdată, au votat oamenii pentru ăștia. Lăsați-i! Oamenii ăștia nu au voie să fie acolo. Și ăla care nu a votat deloc nu are ce căuta în piață. Ăștia din Piața Victoriei sunt atât de departe de adevăr de nici nu vă dați seama. Hai să-i lăsăm pe ăștia să vedem ce-or face. Că de fiecare dată tot sperăm. Primul lucru pe care toată lumea și-l dorește sunt banii în visteria statului", a conchis mustața marelui om de afaceri. Venerabile Ioane, distinse domnule Ion Țiriac, nici nu știu cum să vă ma invoc spiritual – să chiorăști matale că nu știi de ce au ieșit tinerii cei mai educați în stradă? Ești om de afaceri și știi bine că, într-o afacere trebuie să bagi un leu ca să scoți un leu și cinci bani măcar. România este tot o afacere, una uriașă. Bătrâna Deșcă și Marele Messia din Dămăroaia au vegheat ca urmașii lor să bage leul nostru timp de trei decenii în această afacere, iar noi să nu mai vedem nimic. Arată, venerabile, măcar o investiție în industrie, în agricultură, făcută de Ion Iliescu și de urmașii lui. Una singură! Am trăit trei decenii de hoție la drumul mare, în timp ce tinerii noștri cei mai buni au luat calea exilului. Mafia roșie a transformat națiunea română într-o populație de întinde-mână. În orice oraș mă duc, am obiceiul să-i întreb pe șoferii de taxi același lucru: „Ce mai funcționează în orașul dumneavoastră?” „Nimic!”, este răspunsul invariabil din partea celor mai informați oameni din Râmnicu-Sărat sau din Zimnicea, din Beiuș sau din Darabani. Așa arată România de la nivelul meu, venerabile! Pentru că eu nu mă uit la ea cu dispreț din jepan sau din elicopter, de unde împușcă venerabilul Ion capre negre prin Făgăraș cu Nepotu Mătușii Tamara.
Și totuși… „Oare nu sunt mânați de la spate de cineva?" Cu ani în urmă, făceam niște reportaje-anchetă prin Brăilița. Am cunoscut niște ingineri care începuseră mici afaceri și acum erau disperați că legile se votează numai pentru cei bogați și că nimeni nu-i apără pe cei mici. Toți aveau aceeași nenorocire de înfruntat. Venea câte un țigănaș la el la restaurant sau la chioșc. „Ați plătit taxa de șmecher?” „Pleacă, bă, dracului, de-aici!...” Nu puteau să-i facă nimic: era un minor oarecare. „Dacă nu plătiți, veți lua foc…” Și pleca. Sau venea câte un dulap școlit bine la Jilava, cu ceafa de morsă. Scotea o fotografie și i-o arăta micului-mare patron: „Asta-i fiica dumneata? Frumoasă fată…” Și pleca. Omul îngheța, nu schița nicio mișcare…
Revenind la gușterii noștri, prin marele program de guvernare, partidul mafiei roșii sugerează că vrea să schimbe regula: va crește taxele de redevență și impozitele pentru multinaționalele care uită să cotizeze și declară profit zero sau pe-acolo. Este o piață uriașă aici. Imediat s-au declanșat protestele, având ca motiv tentativele de spălare a corupților cu acte în regulă. Pentru omul obișnuit, era și este revoltător ce face haita lui Liviu Dragnea. Ayatollahul de la Dracea l-a pus ministru la economie pe unul care a transformat Poșta Română în supernovă și anul trecut și-a tras primă de 54.000 de euro. Pentru merite deosebite! Și iese noul ministru și repetă același lucru: vedeți că taxa de redevență nu mai poate fi menținută la fel… În acel moment, cutezanța demonstranților s-a încovoiat, chiar dacă, așa cum se vede, Liviu Dragnea și ai lui fac tot ce știu ei mai bine…
Aproape trei decenii ni s-a inoculate ideea că e mai bine să optăm pentru hoț și să nu mergem cu „prostul”. Rezultatul? Nu mai avem fabrici de medicamente și am înstrăinat până și resursele energetic. În acest veac, cine va avea resurse energetice va fi liber și puternic. Nu mai știm să facem un kilometru de șosea, o groapă de gunoi, nimic. Trebuie să-i chemăm pe străini și să îndatorăm generațiile care vor veni. Guvernanții au făcut o datorie de peste 4 miliarde de euro numai pentru plata… pensiilor. Și promovează pensii speciale, fără cotizații la fondurile de pensii, iar țara – ce cuvânt abstract! - trebuie să plătească. Mai pot vorbi urmașii lui Ion Iliescu de menținerea securității naționale, când ei nu au o viziune și un univers de gândire, care să bată dincolo de patru ani? Cum să le mai ceri lor să intuiască fenomenele geopolitice în intimitatea lor, când au obiective atât de mioape și de meschine? Ce vor face ei cu țara, dacă Uniunea Europeană coboară tot mai mult spre creasta cascadei? Cum vor proceda în cazul unui atac fulgerător din partea Rusiei? Vor aștepta decizia lui Donald Trump? El face jocuri planetare. La o emisiune transmisă de Fox News, relata cum mânca el un tort magnific cu președintele Xi Jinping. „Domnule președinte, am să vă fac o surpriză la desert. Tocmai m-au anunțat generalii mei că au lansat 59 de rachete asupra Siriei.” Chinezului i-a rămas tortul în gât. „Vreți să repetați vă rog?” „Generalii mei tocmai au aruncat 59 de rachete asupra Siriei…” Au urmat zece secunde de tăcere, după care chinezul a revenit: „Sper că aceste rachete au fost lansate împotriva celor care au folosit substanțe chimice contra copiilor…” După care, în mod paradoxal, Trump îl felicită pe președintele turc Erdogan pentru un referendum falsificat. Ce rațiuni l-ar putea determina pe Donald Trump să ajute România într-o situație dramatrică? În condițiile în care Liviu Dragnea nu mai știe cum să-l facă scăpat pe Seby Ghiță prin Serbia.
Se apropie 1 decembrie 2018 cu asemenea indivizi la conducerea țării. Ei nu au făcut măcar o șosea care să lege Alba de Iași, de Chișinău și de București.
În acest timp, Vladimir Putin îi dăruiește lui Igor Dodon harta Moldovei istorice până la Ceahlău, până la Giumalău și până la Galați. Indirect spus: a ta este toată! Iar Dragnea și Iohannis abia schiaună. Să nu se supere Kremlinul! Ungurii joacă ceardașul prin toată Transilvania și iar cu japca pământurile românilor. Ucraina pregătește o lege care va interzice limba română la Cernăuți, la Slatina și la Cetatea Albă. Este momentul în care trebuie să denunțăm tratatul semnat de gânditorul Emil Constantinescu cu Leonid Kucima. Cine s-o facă?...

Vexelul și spălătoria lui Putin de la Chișinău

Igor Nikolaevici Dodon i-a acordat recent un interviu lui Mihail Solomonovici Gusman, primul adjunct al directorului TASS de la Moscova. Adică tovarășu Gusman a venit de la Moscova la Chișinău pentru acest dialog. În care plăvanul de pe malul Bîcului arată cât de mult îi iubește el pe ruși.
Igor Nikolaevici, Rusia a observat şi a apreciat pozitiv faptul că prima dumneavoastră vizită în calitate de preşedinte aţi efectuat-o la Moscova. V-aţi intâlnit cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi, din câte ştiu, în curând, veţi reveni în capitala rusă. De ce aţi efectuat prima dumneavoastră vizită tocmai ţara noastră şi cum apreciaţi situaţia actuală a relaţiilor ruso-moldovene?” Și plăvanul răspunde ca pe vremea Kominternului: „Mă bucur să vă văd, Mihail Solomonovici, la Chișinău. Prima oară, noi ne-am întâlnit la conferința de presă la sediul TASS după întâlnirea mea cu Vladimir Vladimirovici (Putin), în timpul vizitei mele oficiale. Am promis că vă cinstesc cu vinurile moldovenești, care au început deja să se întoarcă pe piața rusă. Dar şi cu vinul casei, pe care personal îl fac în fiecare an cu propriile mele mâini. Sunt bucuros că pot să-mi îndeplinesc această promisiune.
De ce Moscova? Cred că răspunsul la această întrebare este evident. În perioada 2009-2016, după venirea la putere în Republica Moldova a coaliţiei partidelor pro-europene, în politica externă a ţării s-a observat o orientare clară spre Occident. Din păcate, în această perioadă, din documentele oficiale ale Guvernului, ale Parlamentului, şi ale aparatului președintelui a dispărut parteneriatul strategic cu Rusia. Acum, în aceste documente se vorbeşte doar despre parteneriatul strategic cu UE şi Statele Unite ale Americii. În ultimii opt ani, liderii moldoveni au plecat în primele lor vizite la Bruxelles sau la București, iar Rusia a fost plasată pe planul doi. Cu toate acestea, cetățenii moldoveni, majoritatea cărora se pronunţă în favoarea prieteniei cu Rusia, au început să simtă că situația din țară se înrăutăţeşte.
Popoarele noastre sunt prietene de multe secole, avem o cultură, o istorie, o religie comună - suntem cu toţii ortodocşi. Aş vrea să amintesc de domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, care a avut o contribuţie imensă la cultura şi ştiinţa rusă. Dar între țările noastre s-au stabilit relații strânse cu mult înaintea lui - la sfârșitul secolului al XV-lea, domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, şi-a dat fiica sa fiului ţarului rus. De altfel, în biroul meu se află harta medievală oferită în dar de președintele Rusiei, care arată statul moldovenesc în vremurile când se întindea de la Carpați până la Marea Neagră.
Însă duşmanii, aşa îi voi numi, în ultimii șapte ani au încercat în mai multe feluri să ne despartă. Ei au numit Rusia drept "agresor", iar trecutul nostru comun - "ocupație".
De exemplu, se încearcă interzicerea difuzării canalelor de televiziune ruseşti pe motiv de combatere a propagandei. Sau se închid clasele cu predare în limba rusă din școlile noastre. Este clar că în spatele acestor acțiuni se află dorința de distrugere a relaţiilor noastre istorice.
În ultimii ani, mulţi dintre cetăţenii noştri au început să-şi piardă credinţa în viitor. Dar după victoria noastră în alegerile prezidenţiale, speranţa lor a renăscut. Acest lucru este cel mai important. Însă victoria noastră este doar primul pas. Trebuie să câştigăm şi alegerile parlamentare, de aceea noi căutăm acum dizolvarea Parlamentului.
Pentru a menţine limba rusă în şcoli, avem nevoie de o lege specială, trebuie să schimbăm programa şcolară. Consider că aceasta trebuie reintrodusă în şcoli, trebuie refăcute clasele ruse în acele instituţii şcolare în care, recent, au fost închise. Şi desigur trebuie acordat ajutor şcolilor ruseşti pentru ca acestea să funcţioneze şi de acum încolo. Ne ocupăm de acest lucru.
Am reuşit deja să facem ca documentaţia în instituţiile de stat să fie întocmită în două limbi. Şi acest lucru se întâmplă nu doar la administraţia prezidenţială, ci şi în alte structuri de stat. De exemplu, în Parlament majoritatea proiectelor de lege sunt în limbile moldovenească şi rusă. La solicitarea noastră, acest lucru s-a făcut şi în Primăria Chişinăului. În opinia mea, este necesară reintroducerea studierii obligatorii a limbii ruse în şcoală, pe care autorităţile actuale au făcut-o facultativă”.
Așa se manifestă coada de cimpanzeu a lui Dodon. În realitate. Rusia folosește Chișinăul ca pe o mașinărie de spălat bani pentru Putin și pentru mafia lui din serviciile speciale. Deocamdată, știm doar de 22 de miliarde de dolari care au plecat din Rusia ruble furate și s-au transformat în băncile conaționalilor lui Gusman de la Chișinău în dolari virați în alte bănci din Occident.
Anchetatorii moldoveni au descoperit un "portofel" de-al lui Putin, scrie Serghei Ilicenko la DCNews. Un portofel mic - să tot fi avut în el vreo 22 de miliarde de dolari, care au fost scoşi în câţiva ani prin Republica Moldova în conturi off-shore. Pe de altă parte, portofelul era mic, dar depinde cu ce îl vom compara. De exemplu, asta înseamnă aproximativ 20 de bugete anuale ale Moldovei. După anexarea Crimeii, în Statele Unite ale Americii, au fost sechestraţi aproximativ 640 de milioane de dolari, deținuţi de persoane identificate drept "prietenii lui Putin."
Activitatea părții moldovenești a tot scociorât an de an după spălarea banilor şi ancheta tot continuă, iar cercul de suspecți arestați este în creștere şi în Rusia un asemenea lucru este primit glacial. Mai întâi, presa din Rusia a acoperit discret rezultatele anchetei, prezentând Rusia ca parte păgubită de moldovenii cei hîtri. Apoi, s-a lăsat tăcerea şi nu a mai transpirat nimic pe paginile de știri”.
Așa arată esența „prieteniei moldo-ruse”!...
Investigaţia a continuat între timp. Viaceslav Platon, un om de afaceri notoriu, a fost arestat în Ucraina și expulzat în Moldova. Au fost arestaţi o serie de oficiali. A venit şi rândul lui Leonid Tălmaci, preşedintele Băncii Naţionale a Moldovei. Şi cu cât ancheta moldovenească merge mai adânc, cu atât se pătrunde în tainele spălării banilor, prin monitorizarea mişcării lor, ceea ce a provocat mare nervozitate la Moscova. Kremlinul s-a obişnuit să considere Republica Moldova propria spălătorie de bani de încredere, iar insistenţa procurorilor a catalogat-o ca pe o revoltă, pe care a încercat s-o înăbuşe.

O schemă fiabilă

Moldova era doar un element din lanţul spălării banilor. Schema nu se remarca prin originalitate. În schimb, era pragmatică şi sigură. Scopul operaţiunii era cel de legalizare a banilor cu provenienţă neclară. Această procedură era necesară pentru a transfera banii în conturile din Occident, deoarece în Occident banii care provin din surse legale, însă pe care nu-i poţi urmări, sunt consideraţi obţinuţi în mod fraudulos. Operaţiunea standard de spălare a banilor avea loc prin intermediul a două companii, înregistrate de regulă în Marea Britanie.
Companiile respective intrau în firme offshore, formând un lanţ lung, care excludea posibilitatea identificării beneficiarului final. Cu toate acestea, procurorii au temei să creadă că în toate cazurile a fost vorba despre aceeaşi persoană fizică sau grup. Toate firmele offshore implicate în schemă erau înregistrate în Belize. Companiile semnau un contract, conform căruia una din companii oferea alteia un credit. De obicei, sumele variau între 100 de milioane şi 800 de milioane de dolari. În realitate, transferurile de bani nu aveau loc.
Contractul prevedea că garanţii rambursării banilor vor fi anumite structuri comerciale din Rusia, conduse de un oarecare cetăţean al Republicii Moldova. Acest fapt permitea examinarea cazurilor de nerambursare a datoriilor în instanţele judecătoreşti din Moldova. Atunci când partea care lua „împrumutul” nu restituia banii „creditorului”, obligaţiunile de rambursare a creditului treceau la persoana „garant”, în frunte cu managerul din Moldova. Creditorul se adresa în instanţa moldovenească şi, în mod previzibil, câştiga procesul. Garantul, fără a opune mare rezistenţă, recunoştea obligaţiile sale faţă de creditor, iar judecata (doar în baza faptului că garantul recunoştea obligaţiunea) emitea o hotărâre prin care acesta trebuia să ramburseze suma împrumutată. Compania rusă garant transfera mjloacele financiare de provinienţă neclară pe un cont special, deschis de compania creditor doar în Moldinconbank (Moldova), care se află în legături strânse cu Viaceslav Platon. Formal, banca trebuia să verifice provinienţa banilor, dar nu o făcea. De acolo, în mod absolut legal, banii se duceau spre Uniunea Europeană, pe un alt cont al companiei creditor, care era mereu deschis în Letonia, la Trasta Komercbanka. Aceştia deja erau bani de provenienţă clară şi legală.
În acest mod, spălarea banilor în Moldova avea loc în două etape: la instanţa din Moldova, care examina dosarele fără a pătrunde în esenţă, fără a verifica dacă datoriile sunt reale şi fără a solicita documentele ce demonstrează transferul de bani de la creditor la persoana care i-a primit, ci doar mulţumindu-se cu faptul că partea garant recunoştea datoria. Băncile moldoveneşti nu se interesau de provenienţa banilor veniţi de la partea garantă. Astfel, procurorii s-au preocupat în primul rând de judecători şi de lucrătorii băncilor.
Concomitent, prin aceeaşi schemă, banii erau scoşi din Moldova. Faimosul caz „furtul miliardului” este strâns legat de operaţiunea rusească. Actorii operaţiunii sunt aceiaşi. Mergând pe lanţul de investigaţie, procurorii moldoveni au stabilit că, printre conducătorii şi membrii Consiliului de directori ai băncilor şi companiilor, care participau la legalizarea banilor, figurau persoane apropiate de fostul KGB din URSS, dar şi actuali colaboratori ai FSB. De asemenea, au ieşit la suprafaţă numeroase cazuri de corupere a înalţilor demnitari şi deputaţi de către cei implicaţi în spălările de bani. Aşa s-a întâmplat cu fostul premier Vlad Filat sau cu principalul personaj implicat în dosarul de corupere a deputaţilor - Vitalie Burlacu. Alte aproximativ 50 de persoane sunt date în căutare internaţională, iar 200 - 300 de oameni dorm iepureşte şi au valiza pregătită cu toate cele necesare pentru puşcărie.
Vor avea nevoie de valiză fiindcă ancheta e în plină desfăşurare.
Cu cât mai evident este demonstrată implicarea în spălarea celor 22 de miliarde de dolari de pe teritoriul Moldovei de către unele persoane din conducerea FSB-ului rusesc, cu atât mai tare sunt îngrijoraţi unii de pe la Moscova.

Presiunea rusească

În ultima perioadă, Kremlinul a declanşat împotriva Moldovei un adevărat război: diplomatic şi vamal, încercând să preseze psihologic părţile care au atribuţie în investigaţii. Totodată, serviciile ruse duc un război hibrid prin care s-ar încerca stoparea anchetei în Moldova prin schimbarea guvernării. În replică, autorităţile de la Chişinău au decis să dea în vileag cele petrecute în acest sens şi au trimis o notă de protest către Kremlin, în care autorităţile moldoveneşti şi-au expus îngrijorarea cu privire la acţiunile neprieteneşti, pe care le întreprind serviciile speciale ruse în raport cu oficialii de la Chişinău, în special atunci când aceştia trec frontiera de stat. Este vorba despre percheziţii şi întrebări suplimentare, la care sunt supuşi demnitarii din Moldova, care întreprind vizite în Rusia. În acest context, premierul Pavel Filip şi Andrian Candu, preşedintele Parlamentului de la Chişinău, au solicitat oficialilor basarabeni să se abţină de la vizite în Federaţia Rusă până la soluţionarea acestei probleme. În notă se mai spune că serviciile speciale ruse încearcă să folosească împotriva Moldovei inclusiv presiunea organizaţiilor internaţionale, precum Interpol şi Europol, oferind instituţiilor respective informaţii false despre oficialii moldoveni.
Se subliniază că asemenea tentative au existat: de 15 ori pe numele unei singure persoane, iar activitatea părţii ruse a sporit odată cu avansarea anchetei în dosarul spălării celor 22 de miliarde de dolari proveniţi din Rusia.
Insistenţa procurorilor moldoveni, supuşi unei presiuni enorme, trezeşte respect, dar şi uimire. Nu este caracteristic unei republici ex-sovietice să fie atât de principială într-o asemenea problem”, notează și „Novaia Gazeta”. În ciuda faptului că Rusia refuză să-i informeze pe procurorii de la Chişinău cu privire la probele pe care le-ar avea pentru acest dosar, partea moldovenească este destul de informată, datorită sprijinului structurilor din Occident, care cunosc pericolul capitalului lui Putin în finanţarea criminalităţii internaţionale.
Insistenţa cu care lucrează procurorii moldoveni s-ar datora oligarhului Vladimir Plahotniuk. Plahotniuk este acea persoană numită în nota de protest a Chişinăului pe numele căruia serviciile speciale ruse au solicitat de 15 ori să fie monitorizat de Interpol, folosind date false. Aceasta explică multe în comportamentul lui Plahotniuk, în special de ce, în ultimul timp, el nu mai părăseşte Moldova.
El nu a mers nici chiar la Congresul Internaționalei Socialiste din Cartagena, Columbia, unde a fost ales, în lipsă, în funcţia de vicepreşedinte (unul din cei 32), un bonus major pentru Partidul Democrat la viitoarele alegeri.
În ceea ce privește investigarea "spălătoriei din Moldova", acest dosar face parte dintr-un plan mai amplu: scoaterea treptată a Moldovei de sub controlul extern, sub care a fost în toți cei 25 de ani de independență formală. Investigarea "Consiliului directorilor", în care se află reprezentanţi din parlamentul Federaţiei Ruse, din FSB şi SVR, va arăta legătura Rusiei cu grupările crimimale internaţionale.
Dacă analizăm evenimentele din Moldova și din jurul acesteia din acest unghi de vedere, dintr-odată, devine totul foarte logic și transparent. Inclusiv legăturile și motivaţiile tuturor participanților, indiferent de părţile pe care le susțin.
În anul 2014, "Novaia Gazeta" a scris despre "Landromat" - cea mai mare operațiune de spălare a banilor din estul Europei. Era vorba despre scoaterea din Rusia a sumei de 22 de miliarde de dolari (sau 700 de miliarde de ruble) în perioada 2011-2014, sub pretextul aplicării unor sentinţe judecătoreşti ilegale, pronunțate de nişte judecători din Republica Moldova.
De atunci, peste tot în lume, s-au deschis dosare penale pentru unele bănci europene, care au participat la spălarea banilor ruseşti, au fost lipsite de licenţe sau au fost penalizate.
Și, deși principala țară afectată în această poveste a fost și rămâne Rusia, investigarea acestei scheme de proporţii este extrem de lentă la nivelul organelor de anchetă. Mai mult decât atât, autorităţile Republicii Moldova au acuzat serviciile speciale ruseşti de contracararea deliberată a investigaţiei din acest dosar şi pentru exercitarea de presiuni asupra oficialilor moldoveni.
De aproape cinci ani, "Novaia Gazeta", împreună cu jurnaliștii din alte țări, încearcă să răspundă la întrebările principale din această poveste: la cine a ajuns suma de aproximativ 700 de miliarde de ruble, scoasă ilegal din Rusia, şi pe ce au fost cheltuiţi aceşti bani? Și iată că acum, după cinci ani, jurnaliștii pot răspunde parțial la aceste întrebări.
Dimensiunea jafului este colosală și, în acest joc, Igor Dodon este doar un gândac de bălegar: el îl apără pe Putin.
Noi am reușit să obținem informații unice despre circulația banilor prin conturile companiilor implicate în spălarea celor 22 de miliarde de dolari. Noi am studiat în total 76.000 de tranzacții bancare. Cifra de afaceri totală pentru aceste tranzacții s-a ridicat la 156 de miliarde de dolari. Banii scoşi din Rusia au intrat în 732 de bănci din 96 de țări. Aceşti bani au fost primiţi de 5.140 de companii aflate sub diverse jurisdicţii: din Statele Unite ale Americii și până în Africa de Sud, din China și până în Australia. Noi am împărtăşit aceste informaţii cu 61 de jurnalişti din 32 de țări. La această anchetă, au participat Centrul pentru studierea corupției și a crimei organizate (OCCRP), ziarele "The Guardian", "Sueddeutsche Zeitung" și altele.
În fiecare țară, colegii noștri au încercat să găsească destinatarii finali ai banilor scoși din Rusia şi să înţeleagă în ce mod au fost folosiţi banii. Așa cum ne-am așteptat, cele 700 de miliarde de ruble nu aveau o singură sursă. În această oală comună, pe care noi am botezat-o "Landromat" (maşină automată de spălat - nota red. VP), au ajuns de la cele mai mari contracte guvernamentale; din contrabanda cu produse electronice, îmbrăcăminte și produse militare; din furtul de active din bănci; și chiar din finanțarea proiectelor politice din Europa. Rezultatele acestei anchete vor fi publicate simultan în Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Marea Britanie, Finlanda, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Italia, Olanda, Elveția și în alte țări”, se arată în ancheta publicată de ziarul „Novaia Gazeta” de jurnaliștii ruși Andrei Galiatkin, Alesia Marohovskaia, Irina Dolinina, Elisaveta Ţîbulina.

Cum funcţiona "Landromatul"?

În septembrie 2014, au sosit de la Moscova la Chișinău doi oameni într-o misiune importantă și secretă. Trecând pe la Controlul pașapoartelor, ei ar fi putut provoca o surpriză pentru polițiștii moldoveni de frontieră: pașapoartele lor erau emise în aceeași zi de către Ministerul de Externe al Rusiei şi doar cu o zi înainte de venirea la Chişinău. Dar serviciile de securitate ale Moldovei fuseseră avertizate cu privire la vizita lor. Oaspeții de la Moscova erau aşteptaţi şi de venirea lor se legau mari speranţe.
Cei doi tineri (amândoi aveau puţin peste 30 de ani) erau Alexei Şmatkov şi Evghenii Volotovskii, ne informează „Novaia Gazeta”. Ambii erau ofiţeri în departamentul "K" al FSB din Rusia, care se ocupă cu furnizarea de contra-informații cu privire la asigurarea creditărilor și la sistemul financiar al țării. Alexei Şmatkov şi Evghenii Volotovskii au venit la Chişinău pentru a reprezenta FSB din Rusia la o consfătuire comună cu lucrătorii din domeniul justiţiei moldoveneşti. Serviciile speciale ale celor două țări au convenit asupra unei anchete comune cu privire la una din cele mai mari operațiuni de spălare de bani din Europa de Est - retragerea celor 22 miliarde de dolari din Rusia, prin sentinţe ilegale ale judecătorilor din Moldova.
În timpul călătoriei lor, ofițerii FSB au fost însoțiţi de un angajat al ambasadei ruse. După ce au petrecut două zile la Chișinău, Alexei Şmatkov şi Evghenii Volotovskii s-au întors la Moscova. Și, de atunci, potrivit autorităților moldovene, serviciile speciale ruse au început să împiedice investigarea dosarului de spălare a banilor, iar oficialii moldoveni, care vizitau oficial Rusia, erau supuşi presiunilor.
Această situaţie a provocat un scandal diplomatic între Rusia şi Republica Moldova. Despre care nu se prea știe la București.

În spatele tuturor se află FSB?

Joi, 16 martie, Reuters, citând surse juridice din Republica Moldova și de la Guvern, raporta că, în spatele schemei de spălare a celor 22 de miliarde de dolari prin Republica Moldova, s-ar putea afla agenţi FSB. Și, cu puțin timp înainte, prim-ministrul Republicii Moldova și președintele Parlamentului au înmânat o notă de protest ambasadorului rus în legătură cu arestările în masă, cu perchezițiile și interogatoriile contra oficialilor moldoveni din Rusia.
În special, Reuters l-a citat pe Iurie Garaba, adjunctul procurorului general, pe care l-au reţinut cu două luni în urmă pe aeroportul din Moscova, în ciuda faptului că el venise în Rusia într-o vizită oficială, ca membru al unei delegații.
Autorităţile de la Chişinău vorbesc în total de 25 de oficiali care au fost supuşi la presiuni din partea serviciilor speciale ruseşti în ultimele luni. De reţinut că un angajat al Ministerului moldovean al Afacerilor Interne a fost reținut și interogat de 35 de ori în ultima perioadă.
Autoritățile moldovene nu fac legătura între acest comportament al serviciilor de securitate ruse cu politicile Kremlinului, ci cu dorinţa unor reprezentanţi izolaţi din cadrul FSB, care vor să blocheze cercetarea dosarului de spălare a celor 22 miliarde de dolari. Nota de protest, transmisă ambasadorului rus, potrivit datelor Reuters, arată că autoritățile ruse care trebuie să aplice legea au ignorat de multe ori solicitările de ajutor din partea colegilor moldoveni pentru a cerceta şi pentru a stabili provenienţa celor 700 de miliarde de ruble scoase din Rusia.
Potrivit surselor din cadrul OCCRP, organele de anchetă din Republica Moldova au început scandalul diplomatic în anul 2014 din cauza reticenţei serviciilor speciale ruseşti de a-i ajuta în această anchetă.
"Noi avem percepţia acum că ei (Alexei Şmatkov şi Evghenii Volotovskii) nu au venit ca să ne ajute, ci ca să afle cât de departe am ajuns cu ancheta și pentru a obține toate materialele. După care, au început să joace cu noi un fel de ping-pong; solicitările noastre către Rusia erau transmise de la un departament FSB la altul", spune un anchetator din Republica Moldova, cu condiția anonimatului.
La comunicatul Reuters, a fost nevoit să reacţioneze şi Igor Dodon, preşedintele Republicii Moldova, evident în favoarea Rusiei: "Eu cred că nu trebuie să facem asemenea declaraţii. Acum se derulează o anchetă detaliată cu toată schema. Noi știm că, prin băncile din Moldova, cele 22 miliarde de dolari ruseşti au plecat spre Occident. La noi în Moldova s-au deschis câteva dosare penale în acest sens. Autoritățile competente sunt implicate. Se ocupă. Noi sperăm că şi colegii ruşi din organele de anchetă vor face tot posibilul pentru a clarifica situaţia. Însă este prematur să vorbim despre unele instituţii de stat, despre structurile de putere", a transmis Dodon agenţiei Reuters.
Declarațiile autorităților moldovenești că, în spatele retragerii celor 22 de miliarde de dolari se află FSB din Rusia pot fi considerate drept o reacție emoțională faţă de reticența serviciilor speciale rusești în sprijinirea anchetei. Şi, cu toate că unii ofițeri ai aparatului central al FSB s-au comportat într-adevăr ciudat în această chestiune, iar unul a lucrat efectiv ca angajat detașat la o bancă, unde a participat intens la scoaterea ilegală a banilor, cu atât mai puţin, "schema moldovenească" de spălare a banilor a fost devoalată în Rusia tocmai datorită eforturilor depuse de unele departamente izolate din FSB. Și, în primul rând, de ofiţerii de la Departamentul de control al FSB din Moscova și din regiunea Moscova.
Însă când problema a ajuns până la deschiderea unor dosare penale, în Rusia, spre deosebire de Republica Moldova şi de alte ţări, ancheta a început să se încetinească.
Încă din anul 2014, "Novaia Gazeta" a scris despre "Landromat" (Maşina de spălat) - după cum au numit gazetarii ruși circuitul de spălare a celor 22 de miliarde de dolari prin intermediul Moldindconbank din Republica Moldova. Atunci au fost deschise câteva dosare penale.
Într-un asemenea dosar, corespondentul ziarului "Novaia Gazeta" a fost interogat de două ori în calitate de martor, şi chiar s-a efectuat o confiscare voluntară a documentelor.
Cu toate acestea, toate dosarele au fost investigate în cadrul departamentelor de anchetă ale Ministerului Afacerilor Interne de la Moscova, au trecut, în mod repetat, de la un investigator la altul, anii au trecut, iar cei care au pus la cale retragerea ilegală a sumei de aproape 700 de miliarde de ruble nu au putut fi găsiţi nicicum. În același timp, în Republica Moldova, după cum a anunţat Viorel Morar, șeful Departamentului anticorupție, se judecă în prezent 14 dosare penale împotriva judecătorilor care au dat sentinţe ilegale; se află în curs de anchetare şi respoinsabili de rang înalt de la Banca Centrală a Republicii Moldova.
La fel de intens se cercetează şi un dosar penal de spălare a banilor din Letonia: banii scoşi din Rusia spre Republica Moldova au fost ulterior transferaţi în banca Trasta Komercbanka din Riga, căreia i s-a retras recent licenţa din cauza unor tranzacții bancare suspecte.

"Tomberonul" tipic

Cu trei ani înainte de vizita agenţilor din Departamentul "K" de la FSB din Rusia la Chişinău, în anul 2011, Nikolai Gorohov, în vârstă de 62 de ani, un locuitor din raionul moscovit Zablikovo, era în căutarea unui loc de muncă. El a sunat la un număr de telefon indicat de un anunţ publicat de un ziar şi i s-a propus să devină "registrator" - adică trebuia să-şi înregistreze o companie pe numele lui. Pentru fiecare firmă înregistrată, el a fost plătit cu 800 de ruble. De atunci, potrivit datelor Serviciului Fiscal Federal al Rusiei, Gorohov a ajuns director la 36 de companii. Pensionarul de la Moscova s-a întâlnit cu un reporter de la ziarul "Novaia Gazeta" chiar în pragul sălii lui de tracţiune şi antrenament. "Eu sunt doar cu numele sau, mai bine spus, eu sunt tomberonul. (În Rusia, firmele de o singură zi se numesc adesea "tomberoane" - nota red.). Eu pot să vă povestesc multe lucruri, dar văr rog să mă înţelegeţi că acum joacă echipa "Spartak". Iar eu sunt cu "Spartak"...", a spus Gorohov.
A doua zi, după ce Spartak Moscova a bătut echipa "Anji" din Mahacikala, Gorohov s-a întâlnit cu ziariștii în centrul Moscovei. "Am să vă povestesc istoria pe care o repetă orice "tomberon". Eu am înregistrat companiile pe numele meu și am semnat documentele pentru deschiderea conturilor bancare. În fiecare companie pot să fie zece: am deschis conturi, peste câteva luni, le-am închis şi am deschis altele noi", spune Gorohov. Dar în 2013-2014, au început să-l cheme la biroul de inspecţie fiscală și la poliție. "Mi-au spus aşa: tu eşti un tomberon, un bidon. Tu ştii că prin aceste companii au fost scoase milioane de dolari din Rusia? De atunci, încerc să scap de aceste companii", spune Gorohov.
Şi le arată ziariștilor o declaraţie fiscală, unde se confirmă că nu avea o relaţie reală cu firmele înregistrate pe numele lui.
Însă el l-a întrebat pe corespondentul ziarului "Novaia Gazeta" câți bani au trecut prin conturile companiilor sale. În speranţa, se pare, că ar putea să pretindă nişte drepturi asupra acelor bani. Pe lângă cele 800 de ruble, pentru fiecare companie înregistrată, lui i s-au promis 20.000 de ruble pe lună în calitate de "director". Dar, acești bani nu au mai venit. Una din firmele înregistrate pe numele lui Gorohov se numea "Legat". Din conturile acestei companii, s-au scos 1,4 miliarde de ruble prin "circuitul moldovenesc".

Schema pe genunchi și judecătorul Gâscă

În ianuarie 2011, compania Valemont Properties Ltd din Marea Britanie se presupune că a achiziționat un vexel de la Goldbridge Trading Ltd., o altă firmă din Marea Britanie. Valoarea nominală a vexelului era de 400 de milioane de dolari.
(Pentru cei care nu cunosc, un vexel este o poliță sau hârtie contractuală utilizată odinioară în cazul unor împrumuturi financiare între două persoane fizice: „În trecut (înaintea celui de-al Doilea Război Mondial), nu era niciun țăran cu depuneri în bănci; ei erau plini de datorii la băncile capitaliștilor, la evrei sau la avuții statului. Evreii din comună [Moisei] aveau prăvălii și cârciumi, oamenii luând diferite mărfuri pe datorie (credit) și, dacă nu le achitau la timp datoria, le luau pământul. Țăranii semnau sau puneau degetul pe o hârtie numită Vexel, în care se angajau ca, până la data de... să depună banii, în caz contrar terenul specificat în Vexel, pus de zălog, să îi revină evreului. Așa se explică faptul că multe din terenurile comunei figurează pe evrei” (Coman, 2004: 70). – Din germ. Wechsel „poliță, cambie” - Candrea, DER, DEX).
Garanţi pentru acest vexel au fost câteva companii din Rusia, inclusiv firma "Legat" a "bidonului" Gorohov şi a lui Maxim Mişcecihin, un cetăţean din Republica Moldova. Când a venit timpul să achite nota de plată pentru toți contribuabilii (și Goldbridge Trading, şi firmele rusești, și cetățeanul Republicii Moldova), toţi au declarat că ei recunosc datoria, dar nu au banii.
Și atunci, compania Valemont Properties, în aprilie 2012, a făcut apel la Judecătoria Rîșcani din orașul Chișinău, după locul de înregistrare al cetăţeanului Maxim Mişcecihin. Întregul rol al cetățeanului Republicii Moldova, care nu a văzut în viaţa lui 400 de milioane de dolari, era să asigure jurisdicţia molodvenească, unde organizatorii circuitului aveau legături zdravene.
Iar la sfârșitul lunii aprilie 2012, judecătorul Valeriu Gîscă a decis în favoarea companiei Valemont Properties pentru recuperarea sumei de 400 de milioane de dolari.
(Judecătorul Valeriu Gâscă de la Judecătoria Râșcani este cel care a emis cele mai multe ordonanțe de încasare a sumelor în schema de spălare de bani – cinci la număr, iar suma s-a ridicat în total la 2,1 miliarde de dolari - nota red. VP).
Potrivit presei din Republica Moldova, la fel ca și alți judecători care au luat decizii similare, Gâscă este în curs de investigare.
Acum se cunoaşte deja că toate aceste vexele, toate garanţiile şi sentinţele judecătoreşti au fost fictive. Obiectivul principal a fost să se obțină justificarea legală pentru retragerea banilor din Rusia.
Întreaga schemă a fost inventată în anul 2010 de către marii comanditari ruşi "pe genunchi", după cum a mărturisit unul din ei pentru "Novaia Gazeta". În acea perioadă, comanditarii s-au confruntat cu o problemă gravă: era dificil să trimiţi în străinătate banii ruseşti, de origine dubioasă, după schema standard, de importuri fictive. Pentru că sistemele de circulaţie a mărfurilor peste frontieră s-au automatizat şi autoritățile de reglementare şi control au văzut în regim online când marfa a trecut frontiera, iar când, sub masca importurilor din țară, se scoteau pur şi simplu bani, obţinuţi pe cale ilegală.
Și întreaga inovație a "Landromatului" a constat în faptul că aceşti comanditari au obţinut o fundamentare de fier pentru scoaterea banilor peste frontieră - sentinţa judecătorească.
După ce judecătorul Valeriu Gîscă a dat sentinţa de scoatere a celor 400 de milioane de dolari în folosul companiei Valemont Properties, la afacere s-a lipit şi executoarea judecătorească Svetlana Mocan. Ea a trimis o scrisoare către băncile din Republica Moldova, prin care cerea imperativ să se ia banii de la debitori, dacă aceştia au conturi pe teritoriul republicii. În orice altă situație, șansele de a găsi conturi de o zi ale firmelor rusești în Republica Moldova erau egale cu zero. Numai în cazul în care totul era prevăut dinainte cu "Landromatul".
Pentru Svetlana Mocan au fost deschise conturi la banca moldovenească Moldindconbank. Printr-o coincidenţă fericită, în același timp, la această bancă au fost deschise conturi de corespondenţă pentru băncile MAST şi Interkapital din Rusia. Tocmai la aceste bănci avea conturi şi firma "Legat" a pensionarului Nikolai Gorohov. După ce au primit un mandat judecătoresc de la Svetlana Mocan, angajații de la Moldinconbank erau obligaţi să scoată banii din conturile corespondente ale băncilor din Rusia pentru rambursarea datoriei fictive către compania "Legat". Ajungând în conturile executoarei judecătoreşti Svetlana Mocan, rublele ruseşti erau schimbate în dolari și transferate în contul companiei britanice Valemont Properties. Astfel, sub acoperirea unei sentinţe judecătoreşti, au trecut de la compania Legat în conturile Valemont Properties 1,45 miliarde de ruble în perioada iulie-septembrie 2012.
MAST-Bank si Intercapital-Bank au aparținut grupului lui Serghei Maghin, care a fost condamnat în 2017 pentru organizarea unui grup criminal, care a fost implicat în spălarea banilor. Potrivit unor documente din dosarul penal, prin conturile companiilor fictive din băncile Maghina, au trecut 169 de miliarde de ruble, în perioada ianuarie 2012 - iulie 2013. "Pentru punerea în aplicare a operațiunilor bancare ilegale cu fondurile clienților, membrii unui grup criminal au obținut un comision în valoare de cel puțin 2,5% din fiecare sumă listată și încasată și nu mai puțin de 1,3% din fiecare sumă convertibilă în valută străină și retrasă în străinătate", se arată în materialele de anchetă din dosarul penal.
Dar Serghei Maghin nu a fost singurul comanditar rus, care a lucrat cu "schema moldovenească", iar companii ca "Legat"şi directori ca Nikolai Gorohov, fanul echipei de fotbal Spartak Moscova, au fost cu sutele.
Ziariștii ruși au discutat şi cu alte "bidoane" ale căror firme au transferat bani în Republica Moldova. Poveştile lor sunt identice până la cel mai mic detaliu cu istoria povestită de Gorohov.
Numai prin conturile Svetlanei Mocan, au trecut 17 miliarde de dolari, atunci când "Landromatul" funcţiona.

Apare verișorul lui Vladimir Putin

Prin "circuitul moldovenesc" nu au lucrat numai băncile lui Serghei Maghin, ci aproape toate băncile ruseşti mari erau comanditare. În total, în transferul de bani prin Moldindconbank au fost implicate aproape 20 de bănci din Rusia (pentru cele mai multe din aceste bănci, au fost revocate licenţele din cauza tranzacţiilor bancare suspecte). Printre băncile TOP-5 din Rusia, care au virat cele mai mari sume de bani în Republica Moldova, s-au aflat cele două bănci ale lui Alexandr Grigoriev - "Russkii zemelnîi bank" (RZB - Banca autohtonă rusă) şi banca "Zapadnîi" (Occident). Numai prin aceste bănci au fost trimise în Republica Moldova 350 de miliarde de ruble, adică 10,6 miliarde de dolari, prin "schema moldovenească". Alexandr Grigoriev este originar din Sankt-Petersburg. Înainte de a deveni co-proprietar la RZB şi la "Occident", el era cunoscut ca acţionar majoritar la compania de construcții "SU-888" de la Iakuțk, care a participat la mai multe proiecte guvernamentale majore. Cu toate acestea, după ce a intrat în afaceri bancare, Grigoriev s-a întâlnit cu mai mulți jucători importanți de pe piața ilegală a serviciilor bancare. Şi în băncile achiziţionate de el, au fost atraşi clienţii marilor comanditari. Astăzi, Alexandr Grigoriev se află în arest pentru un dosar care nu are legătură cu Landromatul (spălătoria - nota red. VP). Grigoriev și partenerii săi sunt acuzați de furtul activelor de la Rostov Bank "Doninvest". "Novaia Gazeta" nu cunoaşte dacă s-au deschis dosare penale pe numele lui Grigoriev pentru scoaterea sutelor de milioane de ruble din Rusia.
Pe când era în libertate şi pe când băncile lui acţionau în "circuitul moldovenesc", Grigoriev avea parteneri influenţi. În Consiliul de Administraţie al RZB se afla şi Igor Putin, un văr bun de-al președintelui Rusiei. Igor Putin avea deja experiență în sectorul bancar înainte să ajungă la RZB. De exemplu, el a fost membru al consiliului director al Master-Bank, pentru care, de asemenea, s-a retras licența din cuza spălării veniturilor ilicite. Igor Putin și Alexandr Grigoriev par să aibă relaţii parteneriale de lungă durată. Putin a fost membru al consiliilor de administrație ale companiei de construcții "SU-888", precum şi la Promsberbank din Podolsk. În ambele bănci, Grigoriev era acţionar. Cu toate acestea, partenerii s-au despărţit ulterior, iar Igor Putin a publicat chiar o scrisoare specială, în care a subliniat necesitatea unei îmbunătățiri radicale a sistemului bancar.
În cazul RZB, după cum a scris Putin, "surse competente m-au avertizat în prealabil cu privire la situația reală, au confirmat temerile mele. Dându-mi seama că nu este în puterea mea să schimb politica financiară, am decis să părăsesc consiliul de administrație al băncii."
În banca "Occident", Grigoriev avea un alt partener influent - Iurii Anisimov, general FSB. În raportul trimestrial al băncii "Occident", locul lui de muncă era declarat în mod direct - Aparatul Colaboratorilor Detaşaţi de la Serviciul Federal de Securitate (FSB). În Aparatul Colaboratorilor Detaşaţi al FSB, intră ofiţeri pe care îi desemnează directorul serviciului în diverse companii pentru a le supraveghea.
La acel moment, pe când banca "Occident" era supravegheată de ofiţerii de la FSB, din această bancă au fost scoşi prin "schema moldovenească" aproape 930 de milioane de dolari.
Şi Grigoriev, şi Anisimov, cu care "Novaia Gazueta" s-a întâlnit anterior, au negat poarticiparea la "schema moldovenească". Grigoriev a insistat asupra faptului că banca sa efectuează tranzacții legale. Iar Anisimov a susținut că nu a știut despre operațiunile efectuate de "Occident" prin Republica Moldova.

Asul din mânecă

Marea corupție de la Chișinău are deci rădăcini groase la Moscova, în serviciile secrete din jurul lui Putin. Iată un argument puternic pentru ca Occidentul să abordeze Rusia din perspective securității internaționale, nu doar europene, despre care Putin vorbește frecvent, cu aparentă preocupare. Pe de altă parte, politicienii naționaliști de la Chișinău au un as neprețuit în lupta lor cu Dodon și cu toți veneticii din Republica Molotov.
Un sprijin important trebuie să vină consecvent de la București. Deocamdată simbolic, pe data de 14 martie, Parlamentul României a votat un proiect de lege, prin care se proclamă ziua de 27 martie drept sărbătoare naţională, „în cinstea aniversării ocupației românești a Basarabiei din anul 1918”, comentează REGNUM din Rusia.
Au votat 260 de deputați, unul a fost împotrivă și șase s-au abținut. Autorul acestei iniţiative legislative este deputatul Eugen Tomac de la partidul "Mişcarea Populară", care este originar din Basarabia. El a spus că acest vot a fost o decizie "istorică". Alţi parlamentari şi-au exprimat opinia că această sărbătoare va fi un pas spre o nouă unire - a actualei Moldove cu România.
Politicienii şi jurnaliştii ruşi sau ucraineni folosesc deliberat formula "Moldova" în loc de Republica Moldova, "uitând" că Moldova se află în componenţa României de la 1859. Republica de la Balta era tot "Moldova", Transnistria a fost şi este "Moldovenească", chiar dacă moldovenii nu au niciun drept acolo. Eroarea indusă apare frecvent şi în rândurile politicienilor şi jurnaliştilor din ţara noastră. 27 martie 1918 este o zi importantă pentru că Basarabia a fost prima provincie locuită preponderent de români, care se unea cu România, prevestind evenimentul major de la 1 decembrie 1918.
Conform noii legi, în această zi, în România și la misiunile ei diplomatice din străinătate, vor fi organizate festivități, mitinguri, evenimente culturale.
Și iată cum comentează agenția REGNUM din Rusia: „Prin noţiunea de "Marea Unire" din anul 1918, se înţelege în România ocuparea, în anul 1918, de către România, a Transilvaniei, care era parte a Austro-Ungariei, şi a Basdarabiei, care era parte a Rusiei încă din anul 1812.
Pe data de 27 martie 1918, la o reuniune a Sfatului Țării din Basarabia (Sovietul ţării), a fost ridicată problema unirii Basarabiei cu România, iar pe 26 noiembrie 1918, sub presiunea forțelor de ocupație românești, şi în lipsa a 25% din numărul deputaţilor, s-a luat decizia "alipirii necondiţionate a Basarabiei la România", ceea ce a provocat protestele unui număr considerabil de deputaţi care au trimis o notă de protest către România.
Sfatul Țării era parlamentul Guberniei Basarabene din Imperiul Rus, gubernie care s-a proclamat oficial în decembrie 1917 drept Republica Democratică Moldovenească. După ce a luat această decizie, Sfatul Ţării a încetat să mai existe, iar republica însăşi a fost lichidată prin decretul regelui României.
Ocupația românească a Basarabiei nu a fost recunoscută niciodată de Uniunea Sovietică.
În anul 1924, pe teritoriul Transnistriei și în regiunile învecinate ale Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, s-a format Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (cu capitala lşa Balta - nota red. VP), în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Pe data de 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia, iar în urma unirii cu Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, a fost creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Sudul Basarabiei și Nordul Bucovinei au fost încorporate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.
Cu toate acestea, un an mai târziu, în 1941, România a reocupat aceste teritorii și alte regiuni din URSS, care au fost, în cele din urmă, eliberate de Armata Roșie în 1944. Înainte de ocuparea Basarabiei din 1918, Basarabia nu a fost niciodată teritoriu al României, care a apărut ca stat independent prin hotărârea Congresului de la Berlin din 1878.
(Numele Basarabia este o invenţie a Imperiului Rus, la fel cum Bucovina este o denumire creată de Imperiul Habsburgic. Basarabia şi Bucovina au făcut parte din Moldova istorică, în care existau doar două denumiri teritoriale: Ţara de Sus şi Ţara de Jos. După repetate invazii şi divizări din partea imperiilor Otoman, Rus şi Austro-Ungar, cea mai mare parte a Moldovei istorice s-a unit cu Valahia (Ţara Românească) în anul 1859. Înainte de Congresul de la Berlin, cele trei judeţe din sudul Basarabiei s-au unit cu România, iar ulterior, Rusia le-a acaparat din nou.
Legea votată de Parlamentul României este doar o reparaţie morală pentru generaţiile de români din Basarabia, care au vrut să trăiască liber în ţara lor.
Guvernul României şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale iau măsurile necesare pentru ca, în data de 27 martie, drapelul României să fie arborat în conformitate cu prevederile Legii nr 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de căre autorităţile şi instituţiile publice”, potrivit Legii privind declararea zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională. Ziua Unirii Basarabiei cu România va putea fi marcată de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural-ştiinţifice dedicate acestei sărbători. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sprijini material şi logistic organizarea şi desfăşurarea manifestărilor amintite", se arată în textul legii - nota red. VP).
O lege similar a propus Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu în Parlamewntul de la Chișinău.
Așa se joacă…

Viorel PATRICHI