 |
| Așa arată România urmașilor lui Ion Iliescu: cu laba mafiei roșii pe gură. Pentru asta am ieșit noi în stradă în decembrie 1989... Păcat de moartea acelor tineri! |
Nu te pune cu noi, Americă!
”Băieți, sfaturi există, dar e nevoie de vână!
Lăsați povestea cu mitingurile, puneți mâna pe carte și apoi eu cred că
lucrurile vor merge. Oamenii sunt nervoși în PSD pentru că nu văd fermitate”.
(Nepotu Mătușii Tamara, o comoară de politician, cel mai mare
prim-ministru de la Brătianu încoace – apud Expertul în afacerea EADS).
Lupta de clasă se ascute din nou. Fruntașii din Partidu lui
Mukles l-au pus pe Florin Ciordache, magistratul din Bălți, să otrăvească
fântânile, să dea foc la Codul Penal și la Codul Civil, la Parlament și la
Constituție, iar ei s-au retras strategic în munți, la Herculane. Și acolo,
lângă ghioaga lui Hercule, au plâns că
Gyuri Soros a distrus frumusețe de stațiune și industria patriei, după care au elaborat
tactica de hărțuire a bieților alegători care nu știu bancul cu macacul, melcul
și cu DNA, care nu pricep încă de ce trebuie să luptăm noi cu statul paralel,
cu binomul, cu trinomul, cu polinomul, dar oare ce mai face Sebastian Ghiță?...
Codrin Ștefănescu, acest Dan Iosif al
lui Liviu Dragnea, și-a adus aminte de tantrele Bătrânului Edec cu minerii și a
cerut să scoatem în stradă garda pretoriană a pesediștilor din Ferentari, din
Lizeanu, din Floreasca, din Toboc, din Brăilița, din Groapa lui Ouatu, din
Groapa lui Degeratu și din toate gropile,
ca să-i învățăm noi minte pe cei din statul paralel, dar, chiar, oare ce mai
face Seby Ghiță?...
Vâna
Noroc că Partidu lui Mukles naște și are luptători aprigi,
chiar dacă erau altădată lupi alfa și acum au ajuns niște cotei că nu mai merge
daravela. ”Eu țin foarte mult la Codrin Ștefănescu, a fost unul dintre puținii
oameni din partid care au venit la mine la Jilava ca să mă vadă, ceea ce pentru
mine are o valoare extraordinară și cred că loialitatea trebuie să fie
reciprocă în viața publică, în viața politică. Nu cred că are dreptate cu
mitingurile pentru un motiv foarte simplu. Electoratul PSD face parte din acea
majoritate tăcută, nu-i este specifică ieșirea în mitinguri, circulația
informației pe Twitter, pe Facebook, ieși cu bicicletele sau cu câinii la
plimbare duminica. Nu cred că este o soluție foarte bună și din alt punct de
vedere: nu cred că trebuie preluate armele opoziției actuale și nu cred că-n
felul acesta ar trebui să acționeze. PSD are o altă modalitate simplă, de a
folosi mecanismele parlamentare. Le indic articolul 114 din Constituție despre
angajarea răspunderii Guvernului. Guvernul își poate angaja răspunderea în fața
Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a
unei declarații de politică generală și a unui proiect de lege. Sper ca membrii
PSD să nu iasă în stradă și să ceară Guvernului să nu mai plimbe atât, luni de
zile, pe diferite teme, să aleagă anumite subiecte clare, cum ar fi directiva
UE în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, luat textul acesta, pus
într-un proiect de lege și Guvernul PSD-ALDE să-și angajeze răspunderea în
Parlament pe această temă. Opoziția nu e de acord cu documentul de la UE pe
această temă, poate să depună moțiune de cenzură.” a spus Adrian Năstase, la martorii Varanului de la Antena 3, dar oare ce
mai face Seby Ghiță, dar Hexi Pharma, dar Bechtel, dar combinatul din Pitești,
dar?...
Noroc de Liviu Dragnea că ne-a luminat: statul paralel cuprinde
și America. După ce a fost în centrul atenţiei prin absenţa de la parada de 1
Decembrie, preşedintele PSD vine cu un mesaj-măciucă strămoșească. Nu pentru
politicienii români sau pentru Klaus Iohannis, ci pentru americani. El susţine,
după ce, recent, Departamentul de Stat al SUA a sugerat României să renunţe la
modificările propuse la Legile Justiţiei, că politicienii votaţi de români au
obligaţia să lupte pentru ţară. "Eu cred că dacă poţi, dacă ai pârghii,
dacă cei care votează ţi-au dat posibilitatea să faci ceva pentru ţară, e bine
să faci ceva care să rămână, indiferent de consecinţe. Am vorbit de
suveranitate pentru că e ceva sfânt. Sunt unii care confundă parteneriatele cu
slugărnicia. E important pentru fiecare român, pentru ţara noastră să nu uite
că avem o obligaţie ca această ţară să fie mândră, dezvoltată şi să fim
suverani. România e a noastră", a susurat Liviu Dragnea pe sub sconcs într-o
intervenţie la România TV. El și Costache Tăricelu au lipsit de la parada de la
Arcul de Triumf, dar nici Tataie n-a venit. Pentru că noi avem vână, da! Să
știe și americanii, cum spune un cântec de haiducie actuală din Deliorman:
„Uite-așa cum ne vedeți,/ Îi făcurăm și pă nemți./ Uite-acuș, acuș, acuș,/ O
să-i facem și pă ruși!/ Peste vreo trezeci de ani,/ Îi frecăm pe-americani!”
Dincolo de orice tananică națională din Ferentari, unde au
greșit americanii? Ne-au cerut ei să aplicăm legile lor în România? Nu. Ne-au
cerut haraci? Nu. Ne-au dărâmat bisericile, ne-au luat uzinele? Nu. În
realitate, au dat pe șpăgi feciorii din Partidu lui Mukles tot ce-au vrut
rușii, francezii, ungurii, austriecii, olandezii, nemții, arabii, evreii,
danezii și, mai la urmă, și americanii. Dacă dădeau obiectivele economice cu
dedicație americanilor și nemților, eram acum departe. Dar pe urmașii lui Ion
Iliescu i-a interest un singur lucru: propria teșcherea! Atât. Acești haidamaci nu au nicio legătură cu ideologia
social-democrată, de stânga. De aceea, jaful lor de trei decenii nu are precedent
nici în epoca fanarioților. Niciodată în istoria noastră nu a înstrăinat
cineva, pe timp de pace, atâtea valori naționale într-un timp atât de scurt.
"Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul
României ia în considerare o legislație ce ar putea submina lupta împotriva
corupției și slăbi independența sistemului judiciar în România", se arată
într-o declarație de presă intitulată "România - propuneri ce afectează
independența sistemului judiciar" și care aparține purtătorului de cuvânt
al Departamentului de Stat Heather Nauert. Această legislație, "propusă
inițial de Ministerul Justiției, amenință progresul pe care România l-a făcut
în ultimii ani de a construi instituții judiciare puternice protejate de
interferența politică", notează purtătorul de cuvânt în această declarație
publicată luni pe site-ul Departamentului de Stat. Statele Unite "îndeamnă
Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept și
pun în pericol lupta împotriva corupției", adaugă purtătorul de cuvânt.
Parlamentul României a reacționat oficial, printr-un
comunicat semnat de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, ca urmare a
mesajului transmis de Departamentul de Stat al SUA în privința legilor
justiției.
Liviu Dragnea și Costache Tăricelu au răspuns țâfnos în numele întregului parlament, fără să-i
consulte pe aleșii aceluiași popor de care fac atâta caz. "Parlamentul
României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27
noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii
referitor la dezbaterea privind reforma Justiției.
Dorim să subliniem că, în orice discuție cu partenerii noștri
trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental, același în SUA
și în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile și voturile din Parlament
se desfășoară în numele suveranității poporului și nu pot face obiectul
niciunei forme de presiune.
Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în
Parlamentul României care urmărește să consolideze independența sistemului
judiciar și eliminarea influențelor politice în funcționarea justiției.
Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în
Parlamentul României care dezbate în aceste zile legile de reformă ale
justiției, pentru că este același Parlament care:
-a adoptat Declarația privind aniversarea a două decenii de
Parteneriat Strategic România – SUA;
-a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de
apărare;
-a decis participarea forțelor armate ale României în
teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak precum și în cadrul cooperării în
coaliția anti-ISIS/DAESH alături de SUA și alți aliați;
-a adoptat legile privind achiziționarea sistemului de
apărare antirachetă Patriot
Exprimăm speranța că declarația Departamentului de Stat al
SUA a fost făcută cu bună credință, dar nu putem să nu remarcăm că ea nu pare
să fie rezultatul unei analize echilibrate, obiective și cuprinzătoare a
faptelor, făcând mai degrabă ecou unor opinii vehiculate în spațiul public
românesc”.
După care, s-au pitit după această declarație. „Comunicat de
presă, nu declarație!”, sar vuvuzelele din oficiu sau de serviciu. Mă copii,
când un politician dă un comunicat, el face o declarație. Chiar și atunci când
spune o parascovenie în fața fetelor cu microfon, tot declarație se cheamă că
dă. Au sărit de un stânjen cei doi: „Am pus-o pe site, nu am trimis-o la
Washington”. Donald Trump să poftească s-o citească de pe site. De unde să știe
el ce înseamnă declarație pentru unii români? „Nu au vorbit în numele
Parlamentului, a fost o declarație în nume propriu!”, sar mai dihai vuvuzelele.
Mă copii, textul începe simplu și clar: "Parlamentul României a luat act…”
Nu este limpede? Cei doi se dau drept… parlament!
Sigur că e supărător să vină ambasadorul unei puteri străine,
care să-ți dea lecții la tine acasă și încă public. Dar nu numai ambasadorul american
Hans Klemm i-a tras de urechi pe politicaștrii noștri; au făcut-o ani la rând
și ambasadorii britanici, olandezi, francezi… În fond, ce vor americanii pe
care tata i-a așteptat până a murit: să ne respectăm propriile legi, să avem o
justiție previzibilă fiindcă ei au adus și vor să aducă aici investitori de
care avem totuși nevoie ca să intrăm în rândul lumii fiindcă singuri nu putem
să dăm înainte, nu avem capital suficient. Ei vor să știe dacă nu se allege
praful de banii investiți de ei în țara noastră. Este exact ceea ce se prefac
urmașii lui Ion Iliescu că nu pricep. Americanii vor să ne respectăm legile
proprii; Liviu Dragnea, Costache Tăricelu și toți pârnăiabilii vor să scape de
pușcărie, chiar dacă dau foc României. Aici e diferența și niciun român normal
nu poate fi alături de acești indivizi
rapace.
L-am văzut pe Dan Voiculescu în momentul în care i-a pus laba
la gură lui Mălin Bot, un gazetar amărât, care nu mai găsește de lucru în presa
contemporană fiindcă spune lucrurilor pe nume. „Ar trebui să fim toți ca Mălin,
mi-a spus un prieten tânăr. Să fi fost 50, 100 de Mălini, care să-i fi spus lui
Dan Voiculescu, lui Adrian NĂstase deschis, în față: ești un infractor dovedit,
marș afară din viața publică!” Eu am fost acolo și nu am putut să fac la fel ca
Mălin Bot…
Așa că nu te pune cu noi, Americă! Cine își pune boii în jug
cu noi riscă să-i scoată fărăcoarne! Asta ca să scriu pe înțelesul lui Ciordache.
Noi ne-am obișnuit să întgoarcem armele. Priviți-l atent pe Liviu Dragnea și
spuneți câți cenți dați pe cuvântul lui de onoare… Îndrăzniți să credeți în el.
Uite că mi-am adus aminte de mărrrrețul
poem al Mariei Banuș: „Ție-ți vorbesc, Americă!”, premiat și mnedaliat în
perioada proletcultistă. Ne bate gândul să întoarcem armele! Mai bine ar fi tot
cu Vova Putin, că el se comportă exact ca Dan Voiculescu față de presă, dar
foarte sobru, el le pune naganul în gură jurnaliștilor incomozi; noi suntem mai
subtili, îi marginalizăm, îi înfometăm pe cei incomozi, dar promovăm vuvuzele.
Vova nu-i întreabă pe ștabii cei roșii dacă respectă drepturile omului, dar
nici nu l-ar ierta pe Dan Voiculescu dacă nu și-ar da obolul. Îi sugerez lui
Adrian Năstase să urmărească atent scena cu stiloul lui Putin și oligarhul
Deripaska…
Șerban Nicolae, pus de strajă la căpătâiul Justiției noastre,
alături de Ciordache și de Eugen Nicolicea, a rămas ferm pe idealurile
multilateral dezvoltate: ”Eu nu cred că asemenea atitudini, mai ales de genul
celor promovate în ultimii ani de acest funcționar cel puțin bizar care este
Hans Klemm ar aduce vreun beneficiu relațiilor româno-americane. Dimpotrivă.
Văd o exacerbare a sentimentelor antiamericane, văd o exacerbare a unor
antipatii față de Statele Unite și nu găsesc că este un lucru normal”, a precizat
pupilul lui Ion Iliescu și șoferul lui Cătălin Voicu. Delirul personajului
devine halucinant și generează prostie fascinantă: ”Rezistenţa anticomunistă
începută în 1944, când România era încă în război - de partea Aliaţilor după 23
august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai
degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi
că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de
apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai
degrabă ticăloşie ce făceau. Era punerea în slujba unei puteri străine,
valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit România. Mi-e foarte
greu să disting – v-am spus, am în familie şi foşti legionari, şi foşti luptători
în Bucegi, unii şi cu funcţii -, am încercat să înţeleg toate aceste lucruri şi
sunt destul de echilibrat, nu sunt un fanatic al vreunei opţiuni. Dar mi se
pare că ne arogăm merite care nu există”, a mai afirmat Şerban Nicolae.
Lui Klaus Iohannis nu-i pasă de Basarabia
De fapt, nici nu prea știi de ce-i pasă acestui profesor de
fizică, în care am crezut ca să nu-l mai văd pe Ponta. Nici lui Ribbentrop nu-i
păsa de Basarabia și a scris asta în pactul cu Stalin. Klaus Iohannis este
mereu „îngrijorat”, dar nici el nu prea știe de ce. Manifestă o îngrijorare
metafizică, apropiată de sinergia lui Ion Iliescu în meandrele realității. Arde
țara pe noi și el se arată „îngrijorat, desigur”.
Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană prin
unificarea cu România nu este "fezabilă", a declarat Klaus Iohannis,
preşedintele României, cu prilejul unei conferinţe de presă la Bruxelles,
prilejuite de reuniunea "Parteneriatului Estic". Iată care a fost
opinia lansată de Klaus Iohannis cu acel prilej: "Nu cred că putem să
abordăm aderarea Republicii Moldova printr-o cale indirectă. Moldova este clar
angajată pe calea europeană. Deocamdată, are acordul de asociere, toată
legislaţia secundară care decurge de acolo este perfectată, toate acestea
trebuie implementate şi parcursul Moldovei trebuie consolidat. După care,
Moldova trebuie ea să se hotărască dacă vrea să înceapă un parcurs care duce
spre Uniunea Europeană sau nu. O scurtătură cum ar fi unirea cu România cred că
nu este o cale foarte fezabilă în acest moment. România este foarte hotărâtă să
sprijine Republica Moldova în parcursul ei european. Dacă acest parcurs va
însemna integrarea în Uniunea Europeană
sau altceva depinde, evident, de moldoveni, nu de noi în România."
În 2016, Klaus Iohannis era la fel de convingător: "O
unire cu Basarabia este posibilă, dar în acelaşi timp nu cred că este posibilă
în viitorul apropiat". Cum spunea Bătrâna Deșcă? „Nu-I momentu!”…
El a subliniat că trebuie îndeplinite trei condiţii pentru
realizarea unirii cu Republica Moldova. "Să-şi dorească românii, să-şi
dorească oamenii din Moldova aşa ceva, nici România, nici Republica Moldova nu
trebuie să mai aibă dispute pe propriul teritoriu care sunt sub jurisdicţie
internaţională". Şeful statului a precizat că dacă aceste condiţii sunt
îndeplinite "este foarte posibil ca un astfel de proces să înceapă şi să
fie urmat de succes". "Fără
condiţiile minimale, rămâne un deziderat frumos şi nu un proiect politic",
a completat Iohannis. El a susţinut că mişcările unioniste i-au îndepărtat pe
moldoveni de România”. Parcă ar fi Igor Dodon! În discursul de 1 decembrie,
Iohannis nu a amintit măcar de Basarabia.
Moartea regelui Mihai – Cortina unei epoci
Prin revenirea regelui
Mihai printre noi, se pune punct unei epoci. Nu știu dacă va coborî iertarea
peste toți românii, sau cum spunea Ion Iliescu, „reconcilierea, consenzu…” Cert
este acum că monarhia nu mai are niciun viitor în România. Va fi greu să-i convingi
pe cetățenii noștri să treacă cu vederea lucruri grave, cum a fost alungarea
nepotului Nicolae care a vrut să-și vadă bunicul pentru ultima dată. Niciun
țăran român nu iartă un asemenea comportament aberant. „Pân’la moarte-s toate”, spun bătrânii mei de la Crăiești.
A fost un fel de rege Lear cu sfârșit
fericit. Românii l-au reprimit cu dragoste și iertare, chiar dacă politicienii
scrâșneau din măsele de frică. Până și pesediștii au jucat masca monarhiștilor.
Mulguța Vasilescu a organizat miting de doliu cu partidul la Craiova. Pe din
dos, comisia lui Ciordache tăia rădăcinile Justiției în Parlament, chiar și în
perioada de doliu. Mafia roșie este datoare vândută interlopilor care au plătit
campaniile electorale.
Ultimul nostru rege are o origine etnică
din tuspatru patru zări, dar a optat definitiv: a fost un român autentic, de un
patriotism reținut. El a dovedit că opțiunea este esențială, nu originea
etnică. Românii l-au trecut prin toate ritualurile de consacrare: patriarhul
l-a uns la cinci ani cu marele și sfântul mir, i-a indus starea de sacerdot
încât avea voie să intre în altar să se închine și să se împărtășească singur.
La opt ani, l-au făcut „voievod de Alba Iulia”, ceea ce arată că boala noastră
cu solemnitățile deșarte este foarte veche. Ion Antonescu i-a conferit gradul
de mareșal, după care a luat și el același titlu pentru fapte de arme. Antonescu
a repus-o în drepturi pe regina mamă, dar nu se consulta cu regele pe care îl
considera imatur. Hitler scria în memoriile lui că l-ar respecta pe regele
Mihai dacă s-ar pregăti măcar două ore pe zi pentru misiunea lui de rege. „ Zece ore ar trebui să se pregătească zilni
pentyru această misiune.” Germanii nu-i puteau suporta pe regii de la
București. Ce putea face regele Mihai? Agenții NKVD din palat l-au convins să-l
aresteze pe mareșal și să-l dea pe mâna rușilor. Cedarea necondiționată în fața
Armatei Roșii a făcut ca peste 170.000 de militari români să fie masacrați sau
deportați ani grei în Siberia. Cunosc zeci de cazuri. A condus mașina
generalului Tolbuhin până la Constanța, unde rusul s-a îmbătat mangă și i-a
spus regelui: „Ai luat și tu ordinul Victoria. Eu am două...” Pe 1 iunie 1946,
Ion Antonescu a fost împușcat la Jilava. Niciun jurnalist nu l-a întrebat pe
regele Mihai dacă l-a visat vreodată pe mareșal... Începe tragedia
shakespeariană a românilor: toți cei care s-au făcut vinovați, direct sau indirect,
de acest asasinat politic au plătit în
felul lor. Lucrețiu Pătrășcanu, Iuliu
Maniu, Gheorghe Brătianu. Baronul Ioan Mocsony-Stîrcea, secătura absolută, a
trăit până în 1992, dar a trecut prin pușcăriile comuniste, chiar dacă l-a turnat
și pe Iuliu Maniu, și pe Lucrețiu Pătrășcanu. Securitatea l-a făcut pachet și
l-a dus în Elveția pentru serviciile lui generoase. Iar regele Mihai a rătăcit
departe de țara lui. A acceptat să abdice fiindcă Petru Groza și rușii
amenințau că vor omorî peste 1000 de studenți. Și a plecat. Ion Iliescu avea să
recunoască recent că a procedat „pripit” când nu l-a lăsat să revină în țară
după 1990, dar tot el l-a repus în drepturi. În toate drepturile, minus tronul.
Acela era al lui...
În anul 2005, este invitat de Putin la
Kremlin pentru a sărbători jubileul victoriei lui Stalin. Consilierul rus, care
i-a propus lui Putin invitarea regelui Mihai, relatează recent în ziarul „Nezavisimaia Gazeta” cum s-au
comportat regele și regina Ana la Moscova. Regina Ana i-a cerut consilierului
rus să-l prezinte pe rege lui Putin. Apoi, Putin i-a dat o medalie jubiliară,
la rând cu alți veterani ruși. A urmat masa unde regele i-a spus consilierului
rus că Stalin i-a dăruit și două bombardiere Su. Unii susțin că regele a greșit
că a răspuns invitației lui Putin: la urma urmei, din cauza monștrilor de la
răsărit, el a rămas fără țară și poporul lui a trecut prin cea mai cumplită
dictatură. Mai mult, Putin reconsidera deja politica lui Stalin față de România
și nu a venit niciodată la București.
Traian Băsescu a trecut Prutul
Fostul preşedinte al României, de-a lungul ambelor mandate
prezidenţiale, a fost un susținător și un promotor fervent al unionismului
românesc şi chiar a declarat că unirea cu Moldova este al treilea proiect
naţional după cele două realizate deja - aderarea la NATO şi intrarea în
Uniunea Europeană. Este o diferență uriașă de percepție.
Aici le voi strica dispoziția multora care susțin că Traian
Băsescu este doar un oportunist, că face totul din interes politic. Le
reamintesc că Marinelu a făcut prima vizită de stat ca președinte la Chișinău.
Era începutul primului mandat. Ce interes electoral avea atunci? Bogdan Rareș a
întrebat-o pe Adriana Săftoiu de ce nu reiese din cartea ei că Traian
Băsescu a realizat totuși câte ceva. „A
făcut și omul ăsta ceva în zece ani…” Sigur, eras doar o provocare, nu vreun
regret sincer. „Sigur, răspunde Adriana, nu pot să uit pledoaria președintelui
din Biroul Oval pentru Basarabia, în fața lui George W. Bush…” Nici Rareș
Bogdan nu a insistat, nici ea nu a precizat ce anume a vorbir președintele
acolo. I-am citit atent cartea plină de refulări și nu am găsit nimic. O morală
minimă te obligă să recunoști că Traian Băsescu are măcar acest organ: este un
patriot autentic, un naționalist sentimental și pentruy mine chiar a fost o
mare supriză… Împreună cu Anatol Șalaru și cu Ana Guțu, Traian Băsescu a pus
bazele Partidului Unității Naționale din Chișinău. Au fost impresionante
discursurile lui acolo, iar televiziunile noastre nu au dat măcar o știre.
Apariția lui Traian Băsescu la Cahul sau la Soroca este un eveniment. El
vorbește liber și nu se împleticește într-un petic de hârtie.
În schimb, presa rusă înțelege perfect semnificația prezenței
fostului președinte dincolo de Prut. „IA REGNUM reamintește că Băsescu a
declarat în repetate rânduri că Moldova trebuie să se alăture României fără
Transnistria, care nu a fost niciodată parte a României.
Fostul președinte al României a devenit președinte onorific
al "Partidului Unității Naționale", creat de Anatol Şalaru, fostul
ministru al Apărării al Republicii Moldova. Șalaru însuși a afirmat că locul
conducătorului partidului va rămâne liber până când Traian Băsescu nu va
redobândi cetățenia moldovenească.
Nicolae Timofti, fostul președinte al Republicii Moldova, i-a
dat lui Băsescu cetățenia Republicii Moldova, dar Igor Dodon, imediat ce a
preluat funcția de președinte, a semnat un decret prin care a revocat cetățenia
fostului lider român. Băsescu a făcut apel la această decizie în instanță și a
câștigat în primă instanță, însă, Curtea de Apel a recunoscut decizia lui Dodon
drept legală. Băsescu a atacat această decizie la Curtea Supremă de Justiție a
Moldovei”.
Analize ample face ziarul „Nezavisimaia Gazeta”:
„Moldovenii nu au observat că trăiesc deja în România. Chișinăul
și Bucureștiul unifică sistemul energetic, gazoductul, armata și parlamentul cu
guvernul. În București, pe data de 1 decembrie, la parada de Ziua Națională a
României, va participa un pluton din
garda de onoare din Republica Moldova. În 1918, Republica Democratică
Moldovenească s-a unit cu România și a trăit cu ea un an.
Anul viitor, se vor împlini 100 de ani de la „Unire“ și
româniii (în sondaje - două treimi din populație), precum și guvernul Moldovei
speră să repete povestea. Dar aceste ţări trăiesc deja după aceleași legi,
desfășoară sesiuni comune ale parlamentului și guvernului, iar armatele lor
mărșăluiesc împreună. Un contingent al Armatei Naționale Moldovenești a mers la
parada din București. Potrivit Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în
zona Arcul de Triumf din capitala românească, va mărşălui mâine un pluton din
garda de onoare.
Prin această piaţă din Bucureşti, va fi purtat steagul
moldovenesc, identic cu cel românesc.
Paradele comune nu constituie singurul lucru care unește
armatele celor două state. Anterior, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat
un document, potrivit căruia unitățile militare din România pot intra în
Republica Moldova, când cei de la București consideră că situația din Republica
Moldova necesită intervenție. De exemplu, în cazul unui conflict local în
Transnistria sau în apropierea granițelor Transnistriei. Atunci, în Republica
Moldova, pot intra fără permisiune, nu numai soldați, ci și echipament militar.
Bogdan Țîrdea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, nu exlude această
posibilitate. El nu susţine orientarea pro-românească a majorităţii
parlamentare.
(Bogdan Țîrdea este membru al Partidului Socialiștilor din 26
septembrie 2014. Deci, omul lui Igor Dodon. De câte ori scrie despre el, autoarea
articolului nu precizează al cui este şi câinele. Îl prezintă doar
"deputat în Parlamentul Republicii Moldova" - nota red. VP).
Oleg Beliakov, fostul șef al delegației transnistrene din
Comisia Unificată de Control (CUC), care controlează zona de securitate de pe
Nistru, a vorbit anterior, pentru ziarul "Nezavisimaia Gazeta",
despre anxietatea transnistrenilor, asociată cu posibilitatea de a vedea într-o
zi la Nistru tancurile românilor. În același timp, el a subliniat că
Transnistria este pregătită să-i primească pe musafirii nepoftiți.
Republica Moldova, respectă standardele românești, au
construit un gazoduct de la Iaşi, din România, la Ungheni, în Republica
Moldova. Guvernul român a alocat Chișinăului 500.000 de euro pentru ca această
conductă să ajungă la Chișinău. Aceasta este o alternativă la conducta rusească
de gaze. Gazul din România este deja furnizat Moldovei, dar într-o cantitate
mică. Cu toate acestea, în cazul în care conducta rusească se va goli brusc
(dacă se va bloca furnizarea de gaz către Ucraina), atunci va câştiga
gazoductul românesc în Republica Moldova.
Poate că, prin acest gazoduct, trece același gaz din Rusia,
dar pentru magistralele europene.
Recent, deputații moldoveni au avut o întâlnire comună cu
omologii români din București. Agenda discuțiilor a inclus aspecte legate de
economie, dezvoltare regională, energie, agricultură, industrie și servicii.
Aceștia au discutat, de asemenea, pe tema interconectării transportului gazelor
și a rețelelor de energie electrică, despre transportul rutier, feroviar și
transportul aerian între Republica Moldova și România, schimbul de experiență
în domeniul armonizării legislației naționale cu standardele europene, despre
participarea comună la proiecte transnaționale şi transfrontaliere.
Conform statisticilor oficiale, România este un partener
comercial major al Republicii Moldova, volumul schimburilor comerciale înregistrat
de la începutul acestui an a ajuns la aproape 1 miliard de dolari. Potrivit
informaţiilor Camerei Înregistrărilor de Stat, în Republica Moldova există 1778
companii cu capital românesc.
A fost anunțată o reuniune comună a guvernelor. Acest lucru a
fost declarat la București de către Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii
Moldova în România. Ordinea de zi a întâlnirii nu a fost încă anunţată. Dar
acesta nu este primul eveniment de acest fel. De exemplu, Republica Moldova și
România au avut o şedinţă de guvern similară în martie, la București, iar în
iulie - la Chișinău.
Recent, Asociația Euroregiunii Siret-Prut-Nistru a cerut
guvernului României să includă construirea
unui pod la Leova (oraș în R.Moldova) - Bumbăta, ca proiect prioritar în
lista proiectelor economice bilaterale și să inițieze elaborarea unui studiu de
fezabilitate pentru a căuta posibilități de restaurare a unor poduri existente
anterior peste Prut între România și Moldova, informează portalul internet
infomarket.md. Rezoluția adoptată precizează că existența unui pod peste Prut,
în regiunea oraşului Leova din Republica Moldova și satul Bumbăta din România,
va contribui la crearea unui coridor de transport „Odesa (Ucraina) - Ștefan
Vodă - Căușeni, Basarabeasca - Comrat - Leova (Moldova) - Bumbăta (România)
spre drumul național DN24 Bârlad - Murgeni - Fălciu - Berezeni - Stănileşti -
Huşi", ca o importantă arteră regională și națională, realizând astfel o
legătură între Uniunea Europeană și Europa de Est, contribuind la crearea unui
spațiu economic comun și contribuind la dezvoltarea relațiilor economice,
culturale și comerciale cu perspective de investiții.
România susține cursul european al Moldovei. Traian Băsescu,
ex-președintele României, a sprijinit anterior unificarea celor două țări în
cadrul Uniunii Europene. În prezent, el s-a alăturat politicii moldovenești și
intenționează să promoveze această idee în societatea moldovenească. Deși
sondajele de opinie arată că, dacă în România societatea este gata să accepte
Republica Moldova, în schimb, 80% din moldoveni vor să trăiască separat, a
menţionat, pentru ziarul "Nezavisimaia Gazeta", Bogdan Țîrdea,
deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
(Evident, nu a făcut nimeni un sondaj de opinie, prin care
să-i întrebe pe ceceni sau pe ucraineni dacă vor să trăiască laolaltă cu ruşii
în Federaţia Rusă - nota red. VP).
Între timp, Igor Boțan, directorul Asociației pentru
Democrație prin Participare (ADEPT), spune că "segmentul unioniştilor din
Republica Moldova este în continuă creștere".
Există un alt aspect comun pentru cele două state: școlile
din Moldova studiază istoria României și limba română. Încercările lui Igor Dodon, președintele Republicii
Moldova, de a înlocui „româna“ cu „moldoveneasca“ și de a introduce în şcoli
disciplina „Istoria Moldovei“ nu au avut succes, fiindcă s-au pronunţat
împotrivă Guvernul, precum și Curtea Constituțională. În Republica Moldova,
toată lumea știe că pentru Republica Moldova și pentru "limba
moldovenească" se pronunţă majoritatea populației, iar pentru limba
"română" și pentru România unificată, se pronunţă autorităţile (în
afară de preşedinte). Totuşi, poporul vorbeşte despre aceste lucruri, dar
autorităţile creează situaţia în care românii şi moldovenii sunt despărţiţi
numai de denumirea limbii, toate celelalte sunt comune.
(După masacre şi numeroase deportări, mai există basarabeni
care se pronunţă contra unirii. Este un fapt normal, ca o consecinţă a
propagandei neo-staliniste. A rămas acolo multă spaimă, există şi ignoranţă şi
multe familii mixte. Mancurtizarea este un fenomen real în teritoriile invadate
de Stalin. Orice român de la Iaşi sau de la Galaţi va spune că este moldovean,
orice oltean de la Slatina sau de la Craiova sau de la Târgu-Jiu va spune că
este oltean. Dar asta nu înseamnă că ei ar afirma vreodată că ar fi altceva
decât români. Denumirile Moldova şi Oltenia provin de la numele unor ape.
Hidronimele nu sunt etnii şi autoarea textului ştie bine acest lucru, dar face
aceeaşi propagandă ca toată presa rusă şi pretinde apoi că "nimeni nu-i
iubeşte pe ruşi" - nota red. VP).
Vadim Krasnoseliskii, preşedintele Transnistriei, remarca pe
marginea acestei teme: "Fiindcă în Transnistria s-au păstrat limba
moldovenească şi cultura moldovenească, atunci "eu sunt preşedintele
moldovenilor". Reamintim că, în Transnistria, trăiesc, în proporţie de
câte 30%, ruși, ucraineni, moldoveni.
În republica nerecunoscută, există trei limbi de stat: rusă,
ucraineană și moldovenească. Există, de asemenea, școli cu limbă de predare
română, despre care s-a vorbit recent la negocierile de la Viena privind
reglementarea conflictului transnistrean. OSCE și-a exprimat aprobarea cu
privire la rezultatele discuțiilor, iar Chișinăul a anunțat eliminarea
problemei școlilor românești din Transnistria.
(Liceul
"Alexandru cel Bun" din Tighina are 220 de
copii care studiază în limba română pe banii părinților, nu ai
Transnistriei.
Dacă în 2015, liceul plătea o chirie de 660 de dolari către primăria din
Tighina pentru o clădire amărâtă, în 2016, chiria a crescut la 110.000
de dolari.
Iată adevărul despre şcolile româneşti din Transnistria. Iar dacă
pretinsul
preşedinte nu ştie încă, să urmărească şi
http://stiri.tvr.ro/colile-cu-predare-in-limba-romana-din-regiunea-transnitreana-se-lupta-sa-supravie-uiasca_819417_video_147585.html.
Pe de altă parte, românii formează majoritatea relativă din Transnistria
faţă
de ucraineni şi ruşi. Deci nu sunt numai 30%, cum susţine Vadim
Krasnoseliskii
- nota red. VP).
Vadim Krasnoseliskii a menționat că, dacă Republica Moldova
va organiza un referendum asupra aderării acestei țări la România, Tiraspolul
va respecta opinia poporului moldovenesc. Cu toate acestea, a spus el, pentru
ziarul "Nezavisimaia Gazeta", drumurile Transnistriei şi Republicii
Moldova se vor separa - nota red. VP).
Traian Băsescu nu va fi singur dincolo de Prut. Îl urmează
mulți oameni de-aici și de-acolo. Reîntregirea națională a românilor este
inevitabilă ca informația genetică.
În 1992, Mircea Druc a candidat la președinția României. Era
un act politic major, pe care doar rușii și ucrainenii l-au priceput atunci.
Puțini au înțeles atunci rostul acelui moment prin București. Cine și-ar fi
imaginat acest lucru în anul 1980 sau în 1990? Traian Băsescu merge din sat în
sat acum prin cele șase județe românești. Cine și-ar fi imaginat acest lucru în
anul 1980 sau în 1990?
E pur si muove, domnule președinte Iohannis! Trece istoria pe
lângă iazul din Cotroceni și nu pricepeți nimic…Ca să nu mai vorbim de tragedia
românilor din nordul Bucovinei, de la Slatina din Transcarpatia, din Herța și
din sudul Basarabiei. Am avertizat demult că Ucraina este o Uniune Sovietică
mai mică și nu am greșit. Ucraina interzice limba română, iar noi o trimitem pe
doamna Păstîrnac la Kiev ca să ne spună ea că este „satisfăcută de politica
Ucrainei în ce privește drepturile minorităților”. După rusificarea forțată,
românii autohtoni în pământurile etnogenezei lor ancestral vor fi ucrainizați
forțat. Să vorbească limba română doar în casa lor. Iată de ce Emil Constantinescu
și Adrian Severin merită cu prisosință disprețul etern al românilor. Bucureștiul
trebuie să denunțe tratatul nefericit cu Ucraina. Este singura noastră
posibilitate de contracarare a politicii agresive a Kievului față de români.
Spaima tardivă în fața Chinei
Într-o analiză publicată de RIA Novosti, se văd clar
obiectivele strategilor chinezi. În această strategie, rușii vor continua să
ofere mai mult… resurse.
Eu nu spun că nu se mai poate face nimic pentru a evita
formarea imperiului mondial chinez, dar ceilalți lideri politici actuali nu pot
contracara fenomenul fiindcă ei practică altă regie, joacă șah numai cu
nebunii. Mai întâi, Imperiul Roman a înțeles importanța logisticii în orice
formă de expansiune, după ce romanii au priceput de ce a dispărut rapid
imperiul lui Macedon. Imperiul Britanic și Imperiul Austro-Ungar au
perfecționat strategia romanilor, dar nu au fost creativi. Nu au adus nimic nou
la această construcție nici americanii. Noul Drum al Mătăsii este cea mai bună
dovadă că Beijingul a perfecționat strategia expansiunii prin logistică, dar a
mers mai departe: pune bazele primului imperiu cu expansiune socială
participativă. Mai précis, chinezii iau ca parteneri direcți în construcție
popoarele pe unde investesc. Aici este arma lor secretă, etalată la lumina
zilei. Concret: investesc într-o mină din Africa sau într-un canal din
Nicaragua, apoi discută cu autoritățile locale. „Nu vreți să facem împreună o
mare fermă de legume și o fermă de vaci cu lapte? Ce ați zice de o fermă de
porci? Vor lucre localnicii. Noi aducem inginerii și… banii”. Nimeni nu poate
refuza asemenea oferte. Poate doar cei
de la Bruxelles sau de la Washington, dar nu au nicio șansă de contracarare.
Doar dacă fac la fel și, eventual, mai bine decât chinezii…
Situația este hilară prin isteria generată. O astfel de
reacție a fost provocată la Bruxelles de
summit-ul țărilor din Europa de Est și China, care a avut loc la Budapesta,
supranumit "16 + 1". Eurodeputații și oficialii nu-şi mai ascund
temerile: Beijingul "atrage în reţeaua lui" noile membre ale UE,
distrugând astfel unitatea europeană. Mulți şi-au amintit imediat de predicția
lui Sigmar Gabriel, ministrul german de Externe: în septembrie, el i-a
avertizat pe colegii lui că, din cauza "expansiunii chinezești",
Uniunea Europeană ar putea fi dezmembrată.
"O singură cale" spre Europa
Summit-ul "16 + 1" este al șaselea la rând. Pe
ordinea de zi a ultimei întâlniri, ca și la cele precedente, a fost discuția
despre proiectul "One Belt, One Road”
(O singură centură, un singur drum).
Faraonii erau mici copii… China plănuieşte să cheltuiască 124
miliarde de dolari cu proiectele de dezvoltare economică One Belt One Road în
Asia, Africa şi Europa, cu accent pe infrastructura resurselor, nu mai puţin de
11 miliarde de dolari din această sumă urmând să fie investite în România în
următorii cinci ani, conform unei prognoze. Compania chineză CEFC a preluat în
2016 pachetul majoritar la KazMunayGas International (KMGI), tranzacţie care ar
putea redefini situaţia resurselor în Regiunea Mării Negre. Rezultatul este un
coridor ca lanţ de aprovizionare care leagă China de Kazahstan şi România.
Pentru implementarea proiectului, Beijingul intenționează să
atragă 16 state est-europene, inclusiv 11 state membre ale UE și cinci țări
balcanice, care nu sunt incluse în ea. "16 + 1" înseamnă: Albania,
Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia,
Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia și
Slovenia. Plus China. Vorbind la Budapesta, premierul chinez Li Keqiang le-a
promis partenerilor săi investiții de miliarde de dolari, în principal pentru
dezvoltarea infrastructurii de transport, pentru dezvoltarea tehnologiilor
avansate și a surselor regenerabile de energie. Deja acum, în partea europeană a proiectului, se
investesc circa trei miliarde de dolari: două miliarde vor fi primite prin
Banca Chineză de Dezvoltare, alt miliard - în cadrul programului de cooperare
pentru investiții. "Cooperarea noastră este deschisă și transparentă,
garantăm că aceasta se va dezvolta în cadrul mai larg al relațiilor dintre
China și UE", a subliniat Li Keqiang.
Prim-ministrul ungar Victor Orban, gazda summitului, a numit
investițiile chineze "o oportunitate excelentă", care "va aduce
beneficii întregii Europe". "Lumea se schimbă și China are toate
mijloacele necesare pentru a oferi Europei o astfel de dezvoltare care nu ar fi
posibilă numai cu resursele UE", a spus el.
Și acum nu numai Europa de Est și Centrală, dar și Occidentul
s-au întins la plăcinta chineză apetisantă. Austria s-a arătat serios
interesată: elita de afaceri dorește "o singură cale" care să treacă
prin țara lor. Camera Economică din Viena și compania feroviară austriacă ÖVV
au mers la autorități cu inițiativa de a se alătura proiectului, iar primul
lucru este să construiască un terminal puternic, care va permite să rearanjeze
componentele de pe calea ferată largă din din est spre calea ferată îngustă din
vestul continentului. Acest lucru a tulburat serios apele la Bruxelles. Există
teama că prin „Poarta de Est“, așa cum au numit-o participanții la summit-ul
din Budapesta al lui Viktor Orban, China va intra în UE și va controla orice
inițiativă în Europa. Nu numai economică, ci și politică.
Cine comandă muzica
Din 2012, companiile chineze, cu sprijinul băncilor de stat,
au anunțat investiții în infrastructură și în industriile conexe din Europa
Centrală și de Est, în valoare de 15 miliarde de dolari. Suma este relativ
mică, chiar în comparație cu fondurile structurale ale UE, care numai în
Polonia, în perioada 2010 - 2014, intenționează să investească aproximativ 80 miliarde
de euro. Cu toate acestea, analiștii occidentali sunt siguri că nu numai aceste
16 țări partenere sunt importante pentru Beijing, ci mai ales șansa de a intra
în spațiul european.
Capacitatea Chinei de a investi în dezvoltarea statelor
membre ale UE este limitată de cerințele de reglementare, în special de
prevederile Pactului de stabilitate și de creștere privind politicile fiscale
și bugetare. Un alt lucru - țările balcanice, cum ar fi Serbia, Muntenegru,
Bosnia și Herțegovina, care nu sunt incluse în Uniunea Europeană și care nu
respectă regulile UE. Acolo, Beijingul este mai activ și mai de succes: în
Serbia, chinezii au achiziționat cu ușurință o serie de întreprinderi, au
finanțat construcția de drumuri, poduri, căi ferate și instalații energetice.
În 2015, China Pacific Construction Group a semnat un acord privind construcția
unui drum de mare viteză între Muntenegru și Albania, în valoare de trei
miliarde de euro.
Cu toate acestea, pas cu pas, Ţara de sub Cer intră totuși în
Europa.
În ultimii șapte ani, în conformitate cu informaţiile oferite
de publicaţia germană "Deutsche Wirtschafts Nachrichten" și de
revista economică "Polgári
Szemle" din Ungaria, China a fost în măsură să investească masiv în țările
importante din UE, fără a întâmpina nici o rezistență din partea
Bruxelles-ului. Iată câteva tranbzacţii de acest gen.
2010 - Geely, producătorul de automobile din China, a
achiziționat concernul auto suedez Volvo. Suma tranzacției este de 1,5 miliarde
de dolari
2011 - Three Gorges Corporation (CTG) a cumpărat 21,3% din
acțiunile companiei portugheze de electricitate Energias de Portugal. Suma
tranzacției este de 3,51 miliarde de dolari
2011 - China Investment Corporation (CIC) a devenit
proprietarul unui pachet de 30% din compania franceză de energie GDF Suez. Suma
tranzacției este de 3,24 miliarde de dolari
2011 - grupul industrial Wanhua a cumpărat compania chimică
maghiară Borsod Chemicals. Suma tranzacției este de 1.552 miliarde de dolari
2011 - Petro Corporation din China a achiziționat o
participație de 50% în compania britanică chimică INEOS. Suma tranzacției este
de 1.015 miliarde de dolari
2012 - producătorul de produse alimentare Brightfoods a
devenit proprietarul unui pachet de 60% din brandul britanic de muesli
Weetabix. Suma tranzacției este de 1,94 miliarde de dolari
2012 - gigantul energetic Sinopec a cumpărat o participație
de 49% în compania britanică de energie Talisman Energy. Suma tranzacției este
de 1,5 miliarde de dolari.
Din 2012 până în 2014, companiile chineze au cheltuit 10,881
miliarde de dolari pentru achiziții în Europa. Tranzacțiile au fost încheiate
în Spania, Germania, Ungaria, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii și Olanda.
Pe locul întâi, în ceea ce privește investițiile directe ale
Beijingului, este Marea Britanie, care, din 2010 până în 2014, a primit 12,212
miliarde de euro din China. Pe locul al doilea, este Portugalia, cu 5.138
miliarde, iar pe locul al treilea este Franța, care a obținut 5.902 miliarde de
euro.
Judecând după toate aspectele, temerile celor de la
Bruxelles, dar şi temerile unor capitale europene nu sunt nefondate.
Investiţiile Ţării de sub Cer au devenit deja mărul
discordiei.
Nu degeaba, Sigmar Gabriel a cerut Beijingului să respecte
conceptul "Europa unită". "Dacă nu vom putea dezvolta o
strategie unitară pentru China, atunci China va reuși să dezmembreze
Europa", a avertizat ministrul de Externe al Germaniei.
Ţara de sub Cer este un termen chinezesc, folosit pentru a
desemna teritoriul controlat de împăratul Chinei. Din vremurile lui Dong
Zhongshu, împăratul chinez era privit în ideologia confuciană ca reprezentant
al cerului pe Pământ.
Potrivit concepției confuciene, toată lumea era sub controlul
lui. Principalul sanctuar al capitalei imperiale a fost numit templul Cerului.
Conform acestor concepte, centrul lumii este o instanța, curtea împăratului
chinez, care este înconjurat de cercuri concentrice succesive: politicieni,
funcționari inferiori, cetățeni obișnuiți și, în cele din urmă, regatele vasale
și „barbarii“. Doctrina politică clasică chineză susținea că împăratul chinez
este conducătorul întregii lumi, iar toate regatele străine cunoscute sunt doar
vasalii lui. În filosofia clasică chineză, termenul "Ţara de sub Cer"
este folosit ca sinonim pentru civilizație și ordine în înțelegerea chineză a
acestora și denotă locul poporului chinez în lume. De exemplu, în expresia
"totul este în ordine sub cer", care a apărut mai înainte ca înşişi
chinezii să înceapă să înțeleagă clar că ei sunt doar o parte a lumii, de aceea
inițial această combinație însemna pur și simplu "pământ, lume" și nu
doar China.
Idei similare cu privire la un monarh local, ca un conducător
al „tuturor de sub ceruri“, a existat în Japonia, precum și în Coreea și
Vietnam, controlate de împăraţii chinezi.
În prezent, acest termen este folosit în China în sensul de
"întreaga lume", dar în Rusia este desemnată aşa China. Termenul
apare mai întâi în timpul dinastiei Shang, dar ia o formă completă numai sub
dinastia Zhou.
În documentele din această perioadă, se întâlneau expresiile
„Patru Sferturi“ și „Zece mii de Regate“, care se refereau la teritoriul
controlat de dinastia chineză, dar și pământurile non-chineze ale „barbarilor“.
Înțeleptul Zhou-gun a păstrat cultul venerării strămoșilor,
în timp ce promova o nouă idee fatidică - conceptul de Mandat al Cerului. Se
referea la faptul că tocmai cerul (în care s-au contopit spiritele străbunilor)
aduce la putere pe cel mai demn, oferind același drept și urmașilor lui până în
momentul în care aceştia îi pierd virtutea și harul lor, fiind fascinaţi de
desfrâu și de fapte rele (ca ultimul guvernator Shang). Într-un asemenea
context, Cerul îşi ia Mandatul şi îl transmite celui mai demn şi mai bun
conducător, care devine astfel nboul împărat.
Fiindcă Cerul este unul pentru întreaga lume, el dă Mandatul
unui singur conducător al unui singur stat universal - Ţara de Sub Cer. Statul
universal nu este stăpân peste toate celelalte, el este centrul spiritual,
concentrarea tuturor căilor și a semnificațiilor.
Datorită lui Zhou-gun, China devine Impeiul de sub Cer - țara
în care conducătorul este fiul și protejatul Cerului, iar virtutea este
singurul său sprijin.
Din perspective acestei strategii, înțelegem și mai bine
viermuiala fără sens de la București. Dar și agonia lui Donald Trump care se
cantonează într-un posibil conflict cu miză strategic minoră în Coreea de Nord,
dar care ar putea însemna alte milioane de morți. Oricum, America are ocupație…
Viorel Patrichi
